Chiar atat de rea a devenit lumea din ziua de azi? Sau nu am reusit eu sa gasesc persoanele care mai au o farama de sensibilitate si bunatate in suflet? Sau toti incearca sa poarte masca societatii de azi?
Imi aduc aminte, cum in urma cu ceva ani nimic si nimeni nu ma putea atinge. Traiam intr-o lume a mea, o lume in care totul era minunat, unde aripile mele de inger nu puteau fi frante. Erau vesnic deschise si gata de un nou drum spre o lume minunata. Dar se pare ca ultimul drum facut, m-a dus intr-o lume in care putine mai sunt lucrurile minunate. O lume in care cu greu mai smulgi un zambet de la cineva. O lume trista, monotona, care are acelasi ritm in fiecare zi.
Pot spune ca am esuat in incercarea mea de a gasi ceva bun. Drept dovada aripile mele au fost frante, deoarece nu stiam sa le inchid la timp. Dar, de fiecare data cand incepeau sa se refaca, aparea ceva sau cineva care avea grija sa le mai franga.
Dar, de azi sunt hotarata sa redau aripilor mele frumusetea de care se bucurau odinioara. Sunt hotarata sa le redeschid, sa nu mai las pe nimeni sa le faca vre-un rau, si sa incep iar sa “zbor”, in cautarea acelei lumi din care odinioara am plecat fara sa vreau sau chiar din naivitate. Am redeschis aripile, voi fi iar un inger, hotarat sa nu mai faca iar aceleasi greseli, hotarat sa mearga pe drumul lui fara sa se mai uite inapoi la aceasta lume care distruge tot ce este frumos.
