marți

e ceata
in lungul strazii nu e zi si nici noapte
e ceata

vreau drumul ala insipid faruri si carute
si zori aburiti
o cafea teribila fierbinte
razboiul sinelor de tren
podul dunarea ce chestie parca de fiecare data m-as
intoarce la un acasa
nisip
umed
rece, adanc mut cat cuprinde
ca un peron
nisip de prima vedere.

o strangere de inima ca si cum
tare lipsesc
tare

o tigara pe vine cu ochii departe
m-as uita pe gaura cheii in viata mea
picioare carti amintiri rastalmacite usi rosii harti
post-ituri cu fiecare suras
gratuit
incercuit bine
un inainte o dreapta o stanga
viori violine chitari si scrasnete
rame goale
toate sufletele mele adunate la gramada
duc lipsa de umerase ca sa nu mai spun ca eu
calc rar
foarte rar as putea spune deloc
asta imi
da o nefinita simpatie pentru mine

cateva secunde
un inghet absolut toate vocile in forma de "O"
si peste toate astea senztia ca ceva imi mananca
urmele
si eu nu mai ajung, nu mai ajung
nici nu mai stiu unde
incotro vad cu ochii

tin in nari miros de sarat nisipul poate fi o iarba
aia in care sa urli cat te tine
toate randurile sunt ocupate
7 e un cuvant ascutit
svacneste salbatic
stii ce n-am avut niciodata?
cutii delicate de bomboane cu panglici bleu
nu ma cauta
e
7

sâmbătă

Nirvana - Smells Like Teen Spirit

Cainele din stomac
latra la luna
tremura vorbele
ca un perete violat de tristete
subtiindu-se printre degete

aici ti mai multe goluri decat sentimente
in cadere
dau drumul noptii
la pescuit
barca mea e mare si grea
trebuia sa fi citit printre randuri
sa nu dau peste tine

ultimele dorinte trag la mal
anatomia
unei senzatii de
amintire
sangerand
pana se aude
fara compas si busola cum
ti'am intins ultimul vers cu ruj
din crestet
pana'n talpi.

luni


nu esti nici frumos

nici urat

nici geniu

nici aici

nici dincolo

se întampla sa stau în întuneric
ca si cum as sangera
pe undeva
în acelasi întuneric sunt incaltarile
aliniate
mi-am dorit sa am incaltari cu zecile cafele cu zecile palton marimea mea si carti
toate cartile din lume
stau între ei si mine
cu mainile sub cap
ma întreb de ce sa-mi doresc
sa scriu o carte

ca sa te îmbogatesti
sa crape inima în tine ca da ai scris-o ca sa arati ca nu
ca nu
n

ti-ai pus matele si fierea si moartea si sufletul
pustiul
viata în care te-ai instalat cu titlu de proprietate
inatacabil
nimic altceva nu conteaza
terasa
paharul
linistea
tigarile
vuiesc
în bezna

am impresia ca scriu impotriva vantului

ma plezneste

pentru asta

miercuri

o zi ca niciodata
o zi ca o panda ca o vanatoare
cu target si control în casca cu arsenal si toate detaliile aferente
în ochiul jumatate format jumatate închis

glontul acesta e pentru tine
nu stiu de ce
înainteaza din ce în ce
mai încet
de parca n-ar vrea
n-ar vrea
sa ajunga dincolo

m-am trezit între tine si mine
înghesuita de o
o gura de aer cautam spatiu
mainile îmi împingeau genunchii la gura
o imagine imensa un strigat urias
si timp din ce în ce mai putin înfiorator
de putin

e straniu
sa-ti dresezi amintirile
sa înregistrezi
executia sariturilor perfecte
peste întamplari uitate
aproape întamplari
aproape viata
aproape uitate

nu s-a mai întamplat mare lucru
cat am stat acolo
as putea spune ca am uitat
cum se moare

priveai linistit
sfarsitul povestii

ZAZ - Je veux english

vineri

PENTRU A FI CONSUMATA DE UN OM INTR-O ZI

Se trezeste in acelasi loc in care a dormit.
Ia o pastila pentru prima durere de cap de 2 luni incoace.
Coboara scarile in papuci de casa.
Isi simte inima slaba in fata tejghelei.
Cumpara apa dulce, apa chioara, tigari si guma de mestecat.
Tine banii, tigarile, cheile, telefonul si cumparaturile intr'o " traista ".
Acopera jumatate de banca din parc cu picioarele si traista ei.
Scoate toxine pe gura si pe fata.
SE INDEPARTEAZA.


duminică

am mutat gara
strada strazile podurile gardul de piatra campul
la gramada
pe rand
selectiv
si cu ochii închisi
nu se potrivesc nu se
potriveste ceva

ma lasa ma lasa habar nu am de ce
sa le sucesc sa le înghesui sa le rastorn sa le aliniez
ma asculta
îmi asculta haraiala ritmul cardiac
de sub limba
bataia din picior
temerile genunchii disimulati cu fervoare de-un ras
o nebunie trecatoare ca un bagaj de mana gata
de plecare

niciun stop now
nicio intrare

de fiecare data vin cu ele în batista
piele os carne trape scarite ceva materie gri
niciun fior nicio aroma
nicio melodie
o carcasa oarecare si cam atat
lipseste ceva lipseste al naibii
un ceva

solutia perfecta
adezivul minune
nervul
vocea
vocea asta striga
vocea asta nu înghite pastile
vocea asta vrea
vocea asta e o copie
o dorinta rara
e al doilea om în viata mea
ca si cum o copie ar fi motivul
surubelnita
si combustibilul

apoi te întorci si scrii
o scrisoare
ca si cum ai fi pe o stanca în mijlocul lumii
si lumea întreaga e sub apa

marți

Pink Floyd - Wish You Were Here

perfect

vine o dimineata
te trezesti singur în fata ei
singurul ei om
singura ta dimineata
atunci nici nu poti sa plangi si nu stiu daca poti sa zambesti
stai pur si simplu mut

ma gandesc la mine
am vrut sa ma fac mare atata amar de vreme
dintr-o data m-am trezit ca eram
deja.

nu mai am suflet în mine
poate ca e pe drumul asta
firmitura cu firmitura
si stiu foarte bine ca
n-am sa mai vad niciodata
mana lui Dumnezeu cum arunca pasari
negre de hartie
drumul spre casa

ce repede se pierd oamenii
unii de altii
în vremea asta
viata mi-i înghite
kilometru dupa kilometru

joi

ramai întins pe jos
e atat de jos si de
rece
pe jos
o mie de femei de piatra
cu mana la gura tac
si
ne privesc

toata nelinistea se ridica
brusc
ca o pasare colosala
stie ca o sa vina
ploaia
pentru ca atunci cand ploua parca
astepti sa se întample
ceva
sa ti se întample în ropote
acel ceva ce îti va derula înspaimantator tot restul
vietii
pentru ca atunci cand ploua
suna la usa

nu vreau sa te ranesc vreau
sa-ti dai jos
hainele
vreau sa capturez poezie
nuda
amara
staruind în întuneric
lipita de podea
crescand
ganduri
o barca rigida sta în
balans teribil în stomac / simt o
tangenta
cumplit
cheia se învrte
de doua ori / n-a mai ramas
nimic
de iubit
de/ maine
o sa scriu altfel

suna la usa

nemaiauzit

suna
la
usa
nu stii nimic despre
femei
despre
absolut nici una

joi


cand pentru multi dintre noi fericirea inseamna: bani, faima, putere
pentru ei fericirea e simpla: dorinta de a trai

duminică

e una din acele stari cand iti cad pleoapele, delicat ca suspinul,
peste toata durerea de a nu fi fost acolo de la inceputuri, inainte de ele,
toate care te-au atins vreodata.
e dezamagirea eului meu ca a fiintat in afara trecutului tau, pentru ca
trebuia eu sa-ti fur primul zambet,
pentru ca trebuia eu sa fiu cea care sa-ti fi invatat mana sa-si
depaseasca conditia anatomica.

vineri

simt
cum
ma îndepartez
ca un vapor de un port nocturn
luminile lui mor lent într-o drama blanda

umbra punea stapanire pe casa
amprenta ei se duce
odata cu fiece bec ars
cu orice muc de tigare abandonat în oricare ochi de geam
orb

patul nostru
are cearceafurile din noaptea în care ai iesit definitiv din ele
ma tavalesc în mirosul
ce mi-l vreau în minte
stiu ca nu e stiu ca nu e decat disperare
nu-i decat aerul jegos al dezolarii
în care te-am strans sa te respir
ca un aurolac din punga

aliniez cadavre de sticle
una
cate
una
soldatii mei de plumb armata mea
prin ele privesc auriu
peretii din care as vrea sa vad
iesind
auriu mainile tale
nu ies nu-s decat urmele de sange
urmele pumnilor mei

inspir lent
expir de ce?
sunt în larg
un pat în deriva
dincolo
un port care se lasa încet încet
în întuneric

duminică

ca de obicei apare la timp
pe cand nu e nici vara
nici iarna
nici tarziu nici
devreme

nu esti înca tu nu esti înca ea

nu astepti si nu te grabesti

te prefer o ironie corect decupata
pe asfintit
cu picioarele atarnate în lumea de dincolo

vine în valuri
bineînteles
asta e ideea – invazia se întampla peste noapte
cu ras ragusit
leaga strasnic silabele de coltul patului
ce flori ce bomboane ce principii aici se joaca în picioare cu toate cartile pe masa
ceva crancen
ceva gen jocul întamplarii si-o sticla de gin

normal c-ai putea sa cresti sa te faci cat china
în ochii mei
sa mananci nori si sa vezi stereo
sa-mi rotesti clisee nostime ca pe trabuce
în lungul pulpei
cui îi pasa
tot ce e între rasuflare si maine
e un tonomat

s-ar putea sa vrei bratarile de pe mana mea stanga
s-ar putea sa ai nevoie de un film din anii 50
de preferinta italian
s-ar putea sa ai nevoie sa razi
si sa plangi
una dupa alta si varianta combinata
s-ar putea sa ai nevoie de o bicicleta
s-ar putea sa ai nevoie sa fii singur
de unul singur
si de-un marker
înfipt în numele meu

s-ar putea sa ai nevoie sa fii o fetita
ai tot ce ti-ai dorit
o hemoragie de senzatii
si rezerve
strategice de viata
n-o sa ploua la noapte
ai nevoie nu de-un decor doar
de-o bricheta

luni

am sa te astept cu picioarele încrucisate
într-o provocare malitioasa
insidios
lenea
se pisiceste pe pielea mea
si-mi urca pe gat
îmi zburleste parul
tot

ochii tai stinsi sunt undeva în urma
ca si puterea
eu sunt libera

ar putea fi incitare sau curiozitate
personaje topaie topaie
vor sa atinga sa smulga sa aiba sa loveasca sa stie
evident, nevoia asta îi tine în viata
sau în quelque-chosul pe care l-au ales
funny, nu?

spectacolul asta îmi albeste obrajii
ma deviruseaza
de înclestari si nestare
de-aia mutesc zambitoare

între tine si tropotele din jurul meu
sunt eu
o secunda
suspendata
asa
cat sa-ti vina s-o culegi

acum
eu nu vreau nimic
doar timpul e pe terminate

sâmbătă

" Casa e pustie,
Sufletul meu e in ruine,
Pe-aici prin camera mare
Cu o ciudata ardoare,
Jucariile tale, dintr-o data,
Se joaca singure,
De-a tine." (P.Adrian)

e ciudat cum se întampla toate
în masina asta
tipetele strazii
penetreaza gandurile tale, doamne

daca se aude un zgomot ciudat înseamna ca
trebuie sa schimbi muzica
atunci ar fi bine
sa construiesti o chitara un copac minunat niste ape
printre semafoare
iesind în larg
gasim drumul noptii spre casa

ating fara ta ating fata mea
suntem diferiti pe termen lung
cu 3 simturi vreau sa masor libertatea ta de gandire
oare
cu viata asta
legati la ochi
ne mirosim ? încheieturile, omule, mainile buricul picioarele subratul fundul respiratia?
ne mirosim gandurile?
amintirile din adanc de ochi?

sa ne mirosim atunci

daca se aude un zgomot ciudat înseamna ca
îmi bate sufletul

joi

Astazi am plans. Multi ar spune ca e de la hormoni dar ar fi frumos ca hormonii sa fie o cauza.
Am realizat cat de mult ne mintim noi oamenii, pentru ca nu putem accepta realitatea, greseli pe care le-am facut sau minciuni pe care le-am pastrat in fata. Ne mintim cand ne alegem prietenii si credem in relatia cu ei, ne mintim cand ne uitam in oglinda, ne mintim cand esuam, si ajungem sa credem in ele, si sa ii mintim si pe ceilalti. Din pacate ceilalti te cred, pentru ca e mai simplu decat sa caute adanc in subconstientul tau. Mi-e asa rusine sa plang si sa spun de ce o fac. Mi-e rusine de mine, de dorinta pe care o am sa urlu, sa ma aflu pe un varf de munte si sa strig tot ce simt sau gandesc, toate fricile si greselile mele, tot trecutul si toate curiozitatile. Daca le spun cu voce tare realizez ca le gandesc, si mi-e frica... Si atunci ma mint "Sunt puternica, nu intelegi, ma doare'n cur..."
Probabil ai auzit vorba asta de o gramada de ori, de la o multime de oameni, si i-ai crezut. Cine iti repeta asta tot timpul, defapt repeta pentru el, sa nu uite, sau sa nu banuiesti contrariul. Pentru ca el nu poate accepta o alta realitate... si atunci eu iti spun, sa nu-l mai crezi...
Lumile pe care ni le creem sunt ca studiourile de film, construite frumos si natural, nici nu ai spune ca acolo nu traiesc oameni cu adevarat, ca acolo nu se iubesc si nu plang oameni, ca nu se mint si nu fac dragoste niciodata... acolo este doar un demo atractiv, dupa scenariul creat...
De astazi rupem tot, si ne vom spune adevarul in oglinda "Esti puternic daca poti sa plangi cand simti ca trebuie sa te descarci, esti puternic atunci cand suferi si stii ca nu poti controla asta, si esti puternic atunci cand ti-e frica, dar nu de realitate, ci de suferintele pe care le poti asterne in oameni".
Si atunci poti spune ca esti puternic pentru ca ii faci fata vietii, in realitatea ei, si nu esti slab pentru ca nu ai scenariul tau.

luni

sentimente nenumite aluneca înfiorator
se împiedica
în locuri comune numai locuri comune peste tot
niste gropi comune si asta
ne înghite cu totul

simt un motor
un motor diabolic
o obsesie dinamica

motorul e o zi
ziua e o simpla întamplare
întamplarea ar putea purta orice nume
orice nume ar fi si al meu
eu as fi motor
si-atunci mi-ar trebui ceva
asa cum nu poti sa ai
noapte fara zi
zile fara nopti
carte fara
cuvinte

stiu ca am mai fost candva nebuna de dragoste
ar trebui sa ma întorc în
locul meu
as putea sa fiu
în spatele mersului
cu sau fara tine
ochii mei sunt un ecran
din spatele mersului nu vine nimeni

duminică

Johnny Cash Hurt

I hurt myself today
to see if I still feel .
I focus on the pain ,
the only thing that's real .
The needle tears a hole ,
the old familar sting ...
Try to kill it all away ,
but I remember everything .


What have I become ,
my sweetest friend ?
Everyone I know
goes away , in the end ...
And you could have it all ,
my empire of dirt .
I will let you down .
I will make you hurt .
I wear this crown of thorns
upon my liar's chair ,
full of broken thoughts
I cannot repair .
Beneath the stains of time
the feelings disappear .
You are someone else ,
I am still right here ...


What have I become ,
my sweetest friend ?
Everyone I know
goes away , in the end ...
And you could have it all ,
my empire of dirt .
I will let you down .
I will make you hurt .


If I could start again
a million miles away ,
I would keep myself ;
I would fïnd a way ...

miercuri

azi: cola', cafea, ciocolata, iarba, caldura, multe si multi insuportabili..o zi aproape imperfecta!

marți


portret de familie !
curat pierduti in dezintegrare. nenumarate povesti parca din alta lume.

duminică

e timpul sa-mi fac ordine în hartii
n-am mai facut de multa vreme asta

ar trebui sa îmi pun sandalele
sa trec salutand cunoscuti
sa aleg colturi în care încep strazile
s-ar tarâ în urma mea toate perdelele si toate rasetele
si toate lacrimile încuiate dincolo de ele
compresele si ceaiurile fotoliile de gradina albumele de familie si lampile lor
declinate

ar trebui sa zambesc discret

ar trebui sa înfasor tot ce m-a durut
sa le adun bine pe langa mine ca pe-o haina prea larga
fiecare rasarit spalacit sau cetos
fiecare urlet de prea mult bine
de fiecare data cand vorbeam
ceva
era strans în pumn tare la spate
mai aprindeam o tigare
si mi se umfla sufletul ca o toba

pareri curioase falfaie peste turle
muzica înghitita
se topeste încet în nodul gatului
ar trebui sa ma întorc acasa

daca as sti unde e asta

miercuri

nu-ti risipi sansele
printre gratii
am respiratia grea
ar trebui sa fie doar
o cafea, nu?

în clipa asta n-am pe nimeni
pastreaza-te liber pentru dupa-amiaza
toate clasicele lipsa la apel
plus ochii tai minunati îngeri destin
alegeri
bla bla
fara ghilimele
stiti si voi chestiile astea

lipsa de îndrazneala clatina usurel
gene de vin
în pahare
racnetele strazii se loveau
love changed everything
peste noi curg cuvintele
moi
ca niste perdele

aici nu mai e mult tu mult eu
deodata
mi-am dat seama
cum gandul se-ntinsese peste masa
îmi mangaia talpile

stateam înghesuita
în mijlocul pieptului
uitasem zidurile solide
uitasem
ca surad
aceleiasi ore, aceluiasi loc
altei directii

uitasem
si restul incepe de la 01:25

duminică

Aerosmith - I Don't Want To Miss A Thing (Live)

na.
zece pictori concep suprafete de sticla
otrava si frumusete
te dezbraca, te lasa
o idee profanata
ca interiorul unei cladiri

îti acoperi ochii
document psihologic
din urma
trag storul peste vesminte aruncate în dezordine

ei platesc acum – au
tabula rasa
abia asa
pot vorbi fara jena despre fobiile sentimentele si dorintele lor
nestavilit

trupul tau zambeste
manipuleaza valorile ordinea si simetria
ei tin fata ta în mîini
miroase
cruzimea abia ascunsa
ce sopteste
micutule nu întelegi oare ca nu ne vom desparti niciodata
îti astup gura

miercuri

o fiara uriasa
printre ziduri
asa trece ziua asta îsi trage
picioarele
unul dupa altul unul dupa
altul
se îngramadeste ne mananca
urmele

sap
adanc tot mai
adanc
un adevar crud se leagana
se leagana
lumina
îmi starneste simturile
instincte si greata un nod
în gat
nostalgia
panza galbena
amintire lucida pe sub rochia ta
trecatoare

dumnezeu ne tine fetele ca pe o portocala
nu se îndura sa o cojeasca
nu înca
nu
gratiile tin binele si raul
priponit

nu voiam sa vad filmul asta
ca o victima

Lamb - Gabriel (Pi's TripHop rmx 2010)

miercuri

aici scrie cum îti treci mainile prin par
mai ai înca o nota de plata
las-o balta strigi si
alergi în capatul lumii
preferai o sticla cu lapte

tu te prefaci ca e mama pe care n-ai avut-o niciodata
tu te prefaci ca stii sa privesti campurile fara sa te doara
ochii.
ca-ti plac cartile
tu minti ca plangi
disperare suna frumos în franceza
tu nu cosi niciodata si oricum n-ai cumpara ac si ata
lucrurile rupte nu se unesc.
tu te prefaci ca
luminile s-au aprins

oamenii înnotau ca niste pesti
tineri.
din copaci curge o provincie verde
încercai sa treci drept ceea ce nu esti
sa treci peste drum
un tunet
o gratie feroce musca din obraji
vorbesti prea tarziu
am întins mana
nu-i nevoie sa ma prefac
n-ai niciodata umbrela

e 5 dimineata a fost mult intuneric vreau sa vad
rasaritul
asa'i cand uneori mai scriu

luni

n-am de ce sa te ascult
nu e scrisul tau
e
o lene

presupune
ca e usor
sa pui vorbe
sunt o gramada de posibilitati
le întinzi ca pe o guma second-hand
urmeaza logica bataioasa a soldatilor de plumb nevinovat de corecti dupa toate regulile
ai putea da pasente le-ai putea amesteca între ele vopsea piese noroi sau orice altceva
asta daca nu vrei
sa
te murdaresti pana la cot glinsandu-le pe textura mea
nesatula
si absenta
ca pe niste bomboane raffaello
incredibil de volatile
pe buza de jos scriu ca ignor o suma de retete
de fapt
e foarte greu sa pui vorbe

cel mai mult mi-au placut zornaind
de foarte de sus ca niste zaruri
pe masa goala
nesfarsit de neagra si lunga
exact ca un viitor teribil de tentant
si incert

simt acut
o întepatura hilara
ma strange de gat gustul stramt de suflet
cersetor în haine de print
sau poate era gandul ca
cerneala se albeste vazand cu ochii
si-am uitat titlul pe aici pe undeva
printre vorbe

vineri

e foarte ciudat cat ajuta scrisul sa gandesti
se frange contactul cu lucrurile
aerul e
un val gros o
miere insuportabila
grea
se ridica si ma strange de gat

cand razi ai ochii usor înlacrimati
tin în ei
o senzatie de
voluptate si durere
forma patului
dezgolirea amiezii
unghiul coapsei
bratara
mici deosebiri revarsate peste
amanunte fara importanta

mainile goale
privirea
suradea limpede pe deasupra
cutiei de santal

as fi vrut sa spun mai multe
alb nimicitor
lumina
apasa pe creieri
îmi inunda gura
cad de la sute de metri

ma uitam
dupa cineva ca tine

Portishead - Roads

joi

din acesta retragere grabita se oprea la întamplare
sa mai simt
cum fac paranteze în viata mea
ca si cum ar fi trebuit sa beau apa
la rastimpuri
încet cu înghitituri mici asa cum scrie la carte

un nebun sare la cealalta culoare a sufletului
izbindu-se de geamuri
desteptat între atatea fete de oameni
tari penibile

rosaturi albe obosite
împing
sufocarea
patul s-a închis într-un tarziu
ca apele noaptea
dumnezeu schimba tonul
întoarce aerul cu spatele la mine

de sus
se întinde
singuratatea
groaza
delicioasa perversitate

aici casa e o replica a corpului nostru

miercuri

Sunt într-un fel de moarte clinica, sunt prea putin, sunt într-un fel de n-as mai fi.
Azi mai pun un an
la restul zilelor din viata'mi
fara urari de la multi ani
si fara prea multe artificii
e doar o alta dintre acele zile.

marți

Am, asa, un fel de mancarime la nivel de sistem nervos, ca-mi vine sa ma trag de sireturi cam cu orisicine. Ideea e ca ma cam scarbeste lumea

Ma scarbesc oamenii. Da, ma scarbesc. Pentru ca refuza orice metoda de comunicare, pentru ca sunt limitati si tind sau au dat deja în penibil. Tot felul de spectacole de teatru vezi de la un timp si nu îmi pot da seama daca e pur si simplu o pasa proasta sau o stare definitiva.

Tot descopar de ceva vreme ca masculilor le place cam mult sa fie pupati în cur, lucru care, sincer, ma cam dezamageste, iar femelele, nu mai zic, parca sufera de un continuu sindrom premenstrual: de la crize de isterie, la comportamente de animal în calduri. si e mai dezamagitor cand vezi cu ochii tai cum frustrarile unora ating culmea penibilului, cum s-a ajuns la gesturi de puber si la ipocrizii sfidatoare.

si mai sunt prietenii aia care au impresia ca-si pot lua concediu cu plata din viata ta cand vor ei, de parca rahatu’ tau de viata e un fel de bordel all inclusive la pret de cacat, care-ti da si-o gonflabila, cadou. Pentru ca ceaiul de dimineata e prea lipsit de sens, iar viaţa celorlati e prea lame pentru standardele lor si culmea, cand ajung la concluzia ca eu nu ma cunosc prea bine, se gaseste mereu unul care sa-mi faca profilul psihologic sau sa-mi scrie biografia.

joi

îmi tineai parul strans tare
tare
nu iesea niciun sunet

acum un an erai aici

ce mare neagra ce gol de oameni
e plaja uscata
ca o zi fara muzica
aerul
desparte vocile
de jos în sus
poate ca e mana ta
nu poate sa strige si sa
fuga
de ce nu vorbim nu stiu
în urma
zgarie pasari
ca pentru ultima oara
parca
nici n-am fi aici
o zi amaruie de vara

se întinde se
pierde
rand cu rand
de la mine la tine
de parca mi-as arunca degetele în cer
de parca as numara nisip
ca sa stiu
cat nu esti

uneori ma gandesc daca viata
face cat costa
si daca da
cat dau pe maine?


joi

Insomnia-si face plinul din cafea baute-n kile

si

Mai trag un fum,

caci stiu,

Maine o sa mai gasesc un drum

S-astup cu fuga mea iar gropile-n asfalt;

e cald…

În visul asta nimeni nu ma cere

si iar m-am rupt de noi ca sa gasesc tacere

si iar ma doare

Salteaua de sub mine -

e bine,

Ma cheama somnul înapoi

printre pastile,

printre mile

de degete grabite pe umerii tai goi

si ma

rupe vantu-n doua

Ca la balconu’ mintii mele iarasi a-nceput sa ploua…

vineri

sunt
o femeie

nu-mi sta carnea bine pe mine

vocile aluneca mi se frang
gleznele e prea
trista muzica asta
foarte trista
de parca ar sti ca.
sau poate ca nu.
trotuarul e
gol
camera goala

îmi dau lacrimile

ea
plange.
afara e prea soare
eu
fumez prea mult

nu am nici o poza pentru
vorbele astea

miercuri

ai buzele amare lasa-ma sa te ling
ca pe un inel

viata imediata
te da de gol te separa
de restul lumii
de parca ai fi dat cu ceasul de pamant
langa inima mea a sarit o rotita
se tot învarte se tot
învarte

închide cartea aprinde-mi
o tigare
traiesc un sentiment necunoscut
cred ca se numeste tristete
seamana cu
greierii

vineri

Charles Bukowski (dinosauria, we)

The master.

born into this
into hospitals which are so expensive that it's cheaper to die
into lawyers who charge so much it's cheaper to plead guilty
into a country where the jails are full and the madhouses closed
into a place where the masses elevate fools into rich heroes

marți

am ajuns undeva
unde
ma bucur pentru orice om ce are amintiri
amintiri si poze

e aprilie, racoare

fac paine prajita

sa miroasa a dimineata
dimineata între blocuri
în aburi de cafea
parca vad aleile goale
fara strigate doar liniste
copii sunt la scoala

ma gandesc la tata
cand ma trezeam
mirosea a paine calda si familie
tata
a trait si-a murit
nevorbit
ce-si dorea ce gandea ce era
toate amintirile întamplarile si ranile lui
nu s-au limpezit
niciodata, nici macar la o cafea


pomeni si lumina
pentru lumea de dincolo
oare el ce-ar fi vrut? sa-i trimit?

poate un ness
ma gandesc
mi-e tare dor de amintiri cu tine

nu e nici un gram de poezie aici

luni

nimeni nu vine nimeni nu pleaca
de aici

am cada plina
citesc
nu e vin rosu nu-s lumanari
obsesii
nu cohen nici altceva
nu
am o carte
apa tace

probabil chinaski avea într-adevar pieptul ca un dulapior
jumatate din zilele lui sunt numai tate si pizde
raman gura uscata vodka7 si foile de hartie
nicio femeie pe care sa o stie pana
în ultima scama de tandrete
e mai bine ca scrie si fute
asa nu va sti niciodata cum e sa vrei sa-ti bagi degetele pe gat sa-ti versi inima creierul ce-o mai fi sa zvacneasca pe acolo
sa te simti gol si curat cu instalatia gata
sa înghita ce-o mai veni

e usor sa-ti pese si greu sa nu-ti pese

de la cada încolo se întind chinurile platile si
luna de pe cer
se întampla atatea si atat de repede
ar trebui sa le iau pe fiecare în parte
suna greu prea multe distantele furiile greselile
nesomnul
prea lunga viata înapoi
v-as putea însira ca pe spuma de pe o palma pe alta
apoi pe mine peste tot
o minune de senzatie si totul ar fi o piele noua
ca hartia
scartaitoare
cumplit de alba

e mult de vorbit
nu pot scoate spune scrie
nimic
din ce sunt
si mi-e frig în apa fierbinte
ce s-a întamplat cu sangele tau frumos , femeie?

lipesc gura de marginea apei
sa curga
toate vorbele si tot urletul
ma pot privi în ochi pana ma golesc

te suspectez de suflet, seberoaso

Washed Out - "You and I" from Jacob Corbin on Vimeo.

vineri

îmi tremura mainile de fiecare data
ca la alcoolici
atunci ma gandesc mai tirziu o sa îmi trebuiasca alibi
sa adun totul la loc

ma enerveaza sa numar 20 de secunde sa trag aer în piept sa judec la rece
fumez .
orice oricare oricum e foarte bun ca sa afli ce esti
asadar sunt o femeie
nu stiu decat ce sunt si ce am

nu pot sa vorbesc despre inima mea
pentru ca e un caine în iarna
cat despre dragoste stau putin stramb
întrucat
are o parte moarta
parca as traversa strada înainte si înapoi înapoi înainte ca si cum nu m-as hotarî unde merg

las urme urmele sunt doar niste
pete
cumparasem asa ceva parca
acum 100 de ani
purtam miscari rosii
sa mi se treaca în cont
celelalte lucruri pe care n-am sa le stiu niciodata

piua

miercuri

Sometime when I say " I'm okay " I want someone to look me in the eyes, hug me tight and say, " I know you are not ".

marți

Acum e un trend. Trendu oamenilor culti, care citesc Balzac, carti de filozofie, care fac intruniri pe tema "Cum pot fi fericit?", care sunt oameni in toata firea si duminica, in loc sa si-o traga sau sa bea cafea acasa ei vin la cursuri de "Cum sa fiu fericit?".
Oamenilor ratati, viata trece pe langa voi. Pe langa.
Exista oare un manual care te invata cum sa fii fericit? Exista, da. Dar ganditi-va ca cel care l-a scris este si mai ratat decat voi.
De ce trebuie sa te gandesti cum sa fii fericit? De ce nu poti sa iti traiesti dracu viata si sa nu mai filozofezi? Sambata asta, ce am invatat eu de la o tipa cu un job stabil si facultatea de psihologie facuta este ca tu trebuie sa te schimbi in primul rand, dupa cei din jurul tau, pentru ca asa o sa fii fericit. Pai asta te-au invatat aia la facultate mai proasto? (ma scuzati ca sunt putin vulgara, dar este chiar necesar) Daca stiam ca vrei sa fii o floarea soarelui tembela, o molusca fara coloana vertebrala, un creier spalat subordonat chiar celor mai prosti decat tine dar cu un gram de viclenie in plus, iti elaboram aceasta teorie in 5 minute, nu in nu stiu cati ani de facultate si nu stiu cate carti de filozofie pseudo-orientala ai citit tu. Si nici nu iti ceream niciun ban pe teoria formulei fundamentale dupa care iti ghidezi tu cacatul tau de viata inexistent, pentru ca la cati prosti sunt in lumea asta, tu sau alti 4327865873645 de prosti probabil nu ati face nicio diferenta. Ce a invatat ea? Ca daca lu Vasile ii place ciocolata si tie vanilia, ca sa te simti tu mai bine trebuie sa iti placa neaparat ciocolata. Pai atunci nu se merge pe ideea ca eu vreau ca proasta asta despre care tot vorbesc sa isi puna venele pe sina de tramvai, iar ea nu vrea si este nefericita. Pai ca sa fii tu fericita mai culto adapteaza-te la situatie si asculta-mi povata. Pune-ti vene-le pe sina de tramvai si tu o sa mori fericita ca ai fost indrumata de marele Ghandi spre fericirea absoluta, iar eu macar nu o mai dau de tine niciodata.

vineri

stai
înainte sa-mi spui adevarul despre tot ce n-o sa stiu vreodata
o sa-ti spun ca femeile sunt nebune

în afara de milioanele de vise absurde
de milioanele de tipete gratuite e disperarea furioasa ca vine o zi cand te afli în fata ta ca în fata clasei
ca în loc sa mai ai ochi frumosi ai niste cute
un fel de prepaid la perioada în care
devii penibil sa mai ai sex appeal sa
te urci pe pereti
sau sa miroasa o strada întreaga în urma ta
a sange viu
din momentul asta taiorul nu mai tine decat o carne mascata
iar tu A B sau M trebuie sa continui spiciul
the show must go on

îti spun ca femeile vor poezie frate
poezie ca o pula
sa le lase fara mau
spune-i reanimare spune-i combustibil spune-i tratament de sustenanta
spune-i defect de structura
tehnica parametrii si marketingul de rigoare raman obiectii false
în fond n-o sa recunoasa niciuna ca vrea sa se simta o
mitraliera
sau o vioara
desi tot ce conteaza nu-i mana

escaladand constructia fanteziilor pentru oameni mari
exista ceva distructiv in noi
de parca am avea un vierme din nastere
pâna murim el trebuie sa manance tot dinauntru
cand termina
restul
e atat de real cat poate o imagine
sa fie

luni


nu am ochi albastri unghii false smocuri de chei si fard de pleope
nu stiu sa sar într-un picior
nu ma uit înapoi la stanga sau la dreapta
de frica sa nu vad
frica

intru orisiunde
dau usa de perete
stau pe trotuar
citesc citesc mult citesc tot ce prind
e altfel acolo e bine

nu zambi nu asculta nu te opri nu-ti pune pe masa mainile tigarile viata ta

mirosul de om si ochii din palma

nimeni nu vrea sufletul tau
poate bucile tari
poate curiozitatea
poate impulsul de moment plictiseala
poate aventura poate cate ceva din toate pana la urma nu s-a întamplat
niciodata dar niciodata sa te vrea
doar pentru tine

nu e una din cele mai grozave zile
de fapt
de la o vreme noptile se încaleca peste zile si zilele musca
atunci
ma opresc si spal
stau în cur si
fumez pe-o masina automata
arunc
fara sortare blugii demnitatea geanta orgoliul si ultimele întamplari
durerea se învarte exagerat odata cu fetele noi
pe dupa relatii deznodate si surasul de ora 12
spala si mie asta îmi place
suna a liniste

un poem se întampla

cand privesti printr-o crapatura
clipa
picioarele albe
dansand în praf
un poem se întampla cand stii ca undeva în lumea asta cineva te scrie
într-un zambet
si asta te va urmari toata viata

ar trebui sa faci o cura de reeducare
sa citesti pe buze
sa te legi de mainile celuilalt
vei cadea si poate
te va prinde
cine stie

eram furioasa cand te-am întalnit eram
o amintire
de chibrit

sâmbătă

mi-e prea teama ca-n viata asta de mi-a mai ramas, sirul meu de oameni nemernici va creste, tot cu mine în top.

Ea, cea pe care o uram, o detestam din adancul a tot ce-a mai ramas din mine, îmi spunea ca-i sunt importanta. Ea, celei careia îi uram mersul apasat si vorba înceata sau incapacitatea aia stupida de a se adapta, de a se face acceptata. Rasul ala prostesc si ca o nota muzicala cantata fals;
O uram, desi toata scarba asta care mi-o producea, ramanea mereu în mine, de parca mi se volatilizau cuvintele cu fiecare încercare de a verbaliza.
Ma uitam la mine, apoi la ea, iar la mine, pana ce ajungeam sa-mi înghit tacerea. Reticenta mi se strangea într-un cocolos de jigniri, ce mi se bloca adesea-n gat, încat uneori simteam ca ma sufoca.

Dar ea.. Ea se hotaraste sa-mi spuna, într-o zi, ca-i sunt importanta. Nimic nu-mi putea lovi mai frumos moalele capului. Nimic nu-mi putea zdruncina mai sanatos celulele din mine. Ma învarteam într-un joc de cuvinte, de încercari de a-mi suprima vinovatiile, pentru ca.. toate astea nu-i erau spuse mie, aceleia care-i detesta existeta, ci mie, celei mai mizerabile fiinte care se nascuse pana în acea clipa.

duminică

Nu ma mai supar, sunt calma,nu mai beau cafea. Ce-i drept, ma doare mai des inima si sunt mai singura.
Dorul se masoara în kilogram pe centimetru patrat de piele pe care degetele au tastat, în graba, cateva cuvinte acum prea mult timp.
Ochii care nu se vad, se revad, iar cei ce închisi au fost, se poarta-n suflet pe vecie.
Vreau sa plec.
M-am nascut cu dorinta asta,
sper doar sa nu mor cu ea.
Am început sa ma împiedic de cartile de prin casa.
La suprafata ma tin doar cuvintele. si cateva amintiri ce mai rasar doar pe întuneric, cand peretii mi-s surdo-muti.
M-am mai cautat adesea prin ele, prin carti, pana nu m-am mai gasit nici cu copertile închise; m-au sechestrat si mi-au torturat realitatea pana am devenit personaj al fantasmelor ce mi le înganau la lumina lampii cu bec de 25 de wati.
Gandurile mele s-au transformat într-un fel de cod Morse pe ritmuri psihedelice.

marți

te trezesti ca se întampla o zi
care nu-i a ta
o zi
nou nouta
navalesc peste tine
alti pereti alt pat alte haine alte mirosuri
straine
nici macar nu mai stii daca esti
tot tu ' înauntru '
întinzi mainile sa se opreasca totul
nu deschide ochii nu nu deschide
ochii
nu acum

trebuie sa astepti
sa astepti
.
la un moment dat umbrele se definesc în asternut e multa lumina
nauceala nu mai misca
gustul si mirosul zac pe podea
totul începe sa fie un regat

si atunci aprinzi o tigare
învarti fumul
înainte înapoi cercuri


aproape ca merita sa fii iubita lui
sa-ti citeasca
apasat
încet
din ce în ce mai încet
aproape erotic aproape dureros
amarui
ca si cum ti-ar umbla prin inima cu talpile goale
ti se face frica
toate colturile tale stiu ce urmeaza
daca se deschide usa
o sa afli unde esti
si cine e.


cu mirosul asta care nici nu e miros
e amintire
dintr-o data
mainile se saruta

vineri

Daca ar fi sa ne acoperim cu toate cearsafurile ce le-am strabatut pana acum, oare ce parfum am cuprinde in kilometrii aia de material? Panza plina de amagiri si caderi in gol, de nepasare si extazuri.

sâmbătă

*îmi iau dreptul sa scot limba
catre o copilarie rudimentara
o baba ponosita

forta asta care împinge
dorintele ascunse
temerile agatate de ruj la plecare
talpile noastre lipite într-o conventie
o strangere
prin oglinzi mari mici strambe multe mute
masoara fiecare clipa

*caut o carte despre cum sa
nu tremure viata în mine
despre cum sa rad sa-mi frang inima
sa ma rup din plans
sa le stiu pe toate de sus
si sa devin ceva mai buna

caut cartea asta s-o învat s-o înghit
ca sa spun no shit
si
sa
treaca trenul mai departe~

miercuri

e 3.03 dimineata
ce înseamna asta
citesc lucruri pe care le stiu le stiam
le vazusem si ma durea undeva
la fel si acum
cum de alfel m-a durut mereu undeva
si asta cam poate fi o problema
ca atunci cand ti-o tragi si nici macar nu-ti mai spui
what’s going on
si-ai vrea sa nu

totul e easy în poze

fericirea aia mi se pare lumina de pe blocul din fata o lumina dinamica
o vezi de departe
ca pe-o tufa salbateca si multe radacini primprejur
ratacite le privesti prost fascinat
tragi ceva shoturi si-o ocolesti cu grija
sa nu te agate
ca azinoapte
în pat
run run baby no run era frig ma gandeam la memoria mea
daca te-ar sti te-ar recunoaste
afectiv desigur
acasa.

*
pe usa intrau
fabricile .dormitoarele .gara .orasul
ca o respiratie uriasa
n-as fi stiut cum sa ti-o arat altfel
pentru ca aici
creste
vorace
panic button

*

asta ca o chestie cand de fapt tre’ sa zic
taci 2 minute
taci în plm
pentru ca nu te aud
pentru ca aud rosu
mare urat crizat da’ nu voci
nu voci
si e fix momentul cand merge sa gandesti fast fast
în loc de asta
te lasi jos cu furie bufnind ca bocancu’ în usa
si fumezi ca vita

si astepti sa simti ce cum
aveam mansetele ude asta aproape durea îmi venea sa tip asa ca am facut baie o baie fiarta. ma uitam în oglinda mare aburita
nu se vedea nimic .nimic
ma uit in "tine".ma uit prin "tine".apoi in mine.nimic.e gol!


sâmbătă

suna mai bine
live sau love?
sau le facem fedeles pe amandoua?
nu vezi? cuvintele nu spun nimic
nu se chinuie gura nu resimte
placere
sunt surde

mai bine comanda ceva un cocktail
sa rotesti umbreluta între degete
s-o farami povestind
bucatele de aventuri
fara însemnatate
amintiri aiurea

cu finete infinita
te-as manji de jos pîna sus
urasc tip iubesc nu doare
e cool
se aud diferentele asta e clar
rasturnate
tribul
focul
roata

urla plangi murmura-mi în ceafa
sau cum dracu s-o face în situatii de-astea
îti pleznesc coapsele lipite
ilicit
fa-ma sa ma simt
devastata

eu fiind o simpatica draguta
dezoseaza-mi cu încetinitorul
viorile
din sira spinarii