special.
miercuri
marți
Am, asa, un fel de mancarime la nivel de sistem nervos, ca-mi vine sa ma trag de sireturi cam cu orisicine. Ideea e ca ma cam scarbeste lumea
Ma scarbesc oamenii. Da, ma scarbesc. Pentru ca refuza orice metoda de comunicare, pentru ca sunt limitati si tind sau au dat deja în penibil. Tot felul de spectacole de teatru vezi de la un timp si nu îmi pot da seama daca e pur si simplu o pasa proasta sau o stare definitiva.
Tot descopar de ceva vreme ca masculilor le place cam mult sa fie pupati în cur, lucru care, sincer, ma cam dezamageste, iar femelele, nu mai zic, parca sufera de un continuu sindrom premenstrual: de la crize de isterie, la comportamente de animal în calduri. si e mai dezamagitor cand vezi cu ochii tai cum frustrarile unora ating culmea penibilului, cum s-a ajuns la gesturi de puber si la ipocrizii sfidatoare.
si mai sunt prietenii aia care au impresia ca-si pot lua concediu cu plata din viata ta cand vor ei, de parca rahatu’ tau de viata e un fel de bordel all inclusive la pret de cacat, care-ti da si-o gonflabila, cadou. Pentru ca ceaiul de dimineata e prea lipsit de sens, iar viaţa celorlati e prea lame pentru standardele lor si culmea, cand ajung la concluzia ca eu nu ma cunosc prea bine, se gaseste mereu unul care sa-mi faca profilul psihologic sau sa-mi scrie biografia.
duminică
joi
îmi tineai parul strans tare
tare
nu iesea niciun sunet
acum un an erai aici
ce mare neagra ce gol de oameni
e plaja uscata
ca o zi fara muzica
aerul
desparte vocile
de jos în sus
poate ca e mana ta
nu poate sa strige si sa
fuga
de ce nu vorbim nu stiu
în urma
zgarie pasari
ca pentru ultima oara
parca
nici n-am fi aici
o zi amaruie de vara
se întinde se
pierde
rand cu rand
de la mine la tine
de parca mi-as arunca degetele în cer
de parca as numara nisip
ca sa stiu
cat nu esti
uneori ma gandesc daca viata
face cat costa
si daca da
cat dau pe maine?
luni
joi
Insomnia-si face plinul din cafea baute-n kile
si
Mai trag un fum,
caci stiu,
Maine o sa mai gasesc un drum
S-astup cu fuga mea iar gropile-n asfalt;
e cald…
În visul asta nimeni nu ma cere
si iar m-am rupt de noi ca sa gasesc tacere
si iar ma doare
Salteaua de sub mine -
e bine,
Ma cheama somnul înapoi
printre pastile,
printre mile
de degete grabite pe umerii tai goi
si ma
rupe vantu-n doua
Ca la balconu’ mintii mele iarasi a-nceput sa ploua…
si
Mai trag un fum,
caci stiu,
Maine o sa mai gasesc un drum
S-astup cu fuga mea iar gropile-n asfalt;
e cald…
În visul asta nimeni nu ma cere
si iar m-am rupt de noi ca sa gasesc tacere
si iar ma doare
Salteaua de sub mine -
e bine,
Ma cheama somnul înapoi
printre pastile,
printre mile
de degete grabite pe umerii tai goi
si ma
rupe vantu-n doua
Ca la balconu’ mintii mele iarasi a-nceput sa ploua…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)