miercuri

nu-ti risipi sansele
printre gratii
am respiratia grea
ar trebui sa fie doar
o cafea, nu?

în clipa asta n-am pe nimeni
pastreaza-te liber pentru dupa-amiaza
toate clasicele lipsa la apel
plus ochii tai minunati îngeri destin
alegeri
bla bla
fara ghilimele
stiti si voi chestiile astea

lipsa de îndrazneala clatina usurel
gene de vin
în pahare
racnetele strazii se loveau
love changed everything
peste noi curg cuvintele
moi
ca niste perdele

aici nu mai e mult tu mult eu
deodata
mi-am dat seama
cum gandul se-ntinsese peste masa
îmi mangaia talpile

stateam înghesuita
în mijlocul pieptului
uitasem zidurile solide
uitasem
ca surad
aceleiasi ore, aceluiasi loc
altei directii

uitasem
si restul incepe de la 01:25

duminică

Aerosmith - I Don't Want To Miss A Thing (Live)

na.
zece pictori concep suprafete de sticla
otrava si frumusete
te dezbraca, te lasa
o idee profanata
ca interiorul unei cladiri

îti acoperi ochii
document psihologic
din urma
trag storul peste vesminte aruncate în dezordine

ei platesc acum – au
tabula rasa
abia asa
pot vorbi fara jena despre fobiile sentimentele si dorintele lor
nestavilit

trupul tau zambeste
manipuleaza valorile ordinea si simetria
ei tin fata ta în mîini
miroase
cruzimea abia ascunsa
ce sopteste
micutule nu întelegi oare ca nu ne vom desparti niciodata
îti astup gura

miercuri

o fiara uriasa
printre ziduri
asa trece ziua asta îsi trage
picioarele
unul dupa altul unul dupa
altul
se îngramadeste ne mananca
urmele

sap
adanc tot mai
adanc
un adevar crud se leagana
se leagana
lumina
îmi starneste simturile
instincte si greata un nod
în gat
nostalgia
panza galbena
amintire lucida pe sub rochia ta
trecatoare

dumnezeu ne tine fetele ca pe o portocala
nu se îndura sa o cojeasca
nu înca
nu
gratiile tin binele si raul
priponit

nu voiam sa vad filmul asta
ca o victima

Lamb - Gabriel (Pi's TripHop rmx 2010)

miercuri

aici scrie cum îti treci mainile prin par
mai ai înca o nota de plata
las-o balta strigi si
alergi în capatul lumii
preferai o sticla cu lapte

tu te prefaci ca e mama pe care n-ai avut-o niciodata
tu te prefaci ca stii sa privesti campurile fara sa te doara
ochii.
ca-ti plac cartile
tu minti ca plangi
disperare suna frumos în franceza
tu nu cosi niciodata si oricum n-ai cumpara ac si ata
lucrurile rupte nu se unesc.
tu te prefaci ca
luminile s-au aprins

oamenii înnotau ca niste pesti
tineri.
din copaci curge o provincie verde
încercai sa treci drept ceea ce nu esti
sa treci peste drum
un tunet
o gratie feroce musca din obraji
vorbesti prea tarziu
am întins mana
nu-i nevoie sa ma prefac
n-ai niciodata umbrela

e 5 dimineata a fost mult intuneric vreau sa vad
rasaritul
asa'i cand uneori mai scriu

luni

n-am de ce sa te ascult
nu e scrisul tau
e
o lene

presupune
ca e usor
sa pui vorbe
sunt o gramada de posibilitati
le întinzi ca pe o guma second-hand
urmeaza logica bataioasa a soldatilor de plumb nevinovat de corecti dupa toate regulile
ai putea da pasente le-ai putea amesteca între ele vopsea piese noroi sau orice altceva
asta daca nu vrei
sa
te murdaresti pana la cot glinsandu-le pe textura mea
nesatula
si absenta
ca pe niste bomboane raffaello
incredibil de volatile
pe buza de jos scriu ca ignor o suma de retete
de fapt
e foarte greu sa pui vorbe

cel mai mult mi-au placut zornaind
de foarte de sus ca niste zaruri
pe masa goala
nesfarsit de neagra si lunga
exact ca un viitor teribil de tentant
si incert

simt acut
o întepatura hilara
ma strange de gat gustul stramt de suflet
cersetor în haine de print
sau poate era gandul ca
cerneala se albeste vazand cu ochii
si-am uitat titlul pe aici pe undeva
printre vorbe

vineri

e foarte ciudat cat ajuta scrisul sa gandesti
se frange contactul cu lucrurile
aerul e
un val gros o
miere insuportabila
grea
se ridica si ma strange de gat

cand razi ai ochii usor înlacrimati
tin în ei
o senzatie de
voluptate si durere
forma patului
dezgolirea amiezii
unghiul coapsei
bratara
mici deosebiri revarsate peste
amanunte fara importanta

mainile goale
privirea
suradea limpede pe deasupra
cutiei de santal

as fi vrut sa spun mai multe
alb nimicitor
lumina
apasa pe creieri
îmi inunda gura
cad de la sute de metri

ma uitam
dupa cineva ca tine

Portishead - Roads

joi

din acesta retragere grabita se oprea la întamplare
sa mai simt
cum fac paranteze în viata mea
ca si cum ar fi trebuit sa beau apa
la rastimpuri
încet cu înghitituri mici asa cum scrie la carte

un nebun sare la cealalta culoare a sufletului
izbindu-se de geamuri
desteptat între atatea fete de oameni
tari penibile

rosaturi albe obosite
împing
sufocarea
patul s-a închis într-un tarziu
ca apele noaptea
dumnezeu schimba tonul
întoarce aerul cu spatele la mine

de sus
se întinde
singuratatea
groaza
delicioasa perversitate

aici casa e o replica a corpului nostru