a plouat peste noapte

ce idee
îi auzeam pasii
somnul un caldaram fierbinte de parca o singura data ne-am fi întalnit se poate sa fi
fost un accident

din tot ce ti-am povestit
e o perioada destul de subtire
exista o vreme a vorbelor si o vreme
a departatului de ele

pe atunci
vorbele rupeau carnea
dimineata mersul denunta anotimpul furios
nu sunt sigura ce stiu eu e poate o reactie
sub sticla povestile sunt la fel încarcarea grosolana în acelasi format
si da aceeasi transpiratie numai detaliul
e altul
un ochi absurd de lucid

restul
doar aburi
tanjirea fatala
o singura lumina o camera

sub geam
marea o invazie undeva
îti spun mi se pare simplu sa-ti dau nume
tot ce e numit exista
esti o traducere libera cu buzele stranse

o traditie
a sensului pierdut
un pact de femeie nepriceputa

Magnetic Man - Getting Nowhere ft. John Legend

Tine bine de tot ce ai de spus

Ca-ncepi sa-mi sapi

Încet si tacticos

in interior.

Luciditatea mea se-agata mereu

Doar de puncte moarte

Iar între mine si gol

Vei fi mereu doar tu

Din nebunie pura creez vise diforme

Somnul asta e sarcastic

Continuu ma dezmeticesc

Printre perechi de puncte de suspensie

Lipseste mana de pe umar si pulpa de sub cap

si parul nu înceteaza sa mai creasca

Îmi cresc si zilele si vocea ta tot creste

Si-s o planeta fara axa.

Ia, sa-mi faci rost de-un raportor

ca ma sucesc în ’estire -

gaseste-mi, te rog, unghiul sau linia de plutire

Imany "You Will Never Know"

Compusi etilici ne-asmut simtirile,

Ne trag de maini si de picioare -

Se labarteaza nesimtirile;

Pereti rotunzi ni se dilata,

‚Sunt eu cea care sar,

Sau lumea asta-i deplasata?!

În întuneric dibuiam

Prin prea multi decibeli de muzica tampita

Aceiasi oameni de care fugeam

În lumea mea închipuita.

Dar l-am gasit pe acesta:

‚Cred ca-i real…’ mi-am zis ‚si e nebun,

asta e bine’

Îmi simteam pruncul protestand în mine:

‚Ţi-am zis, copila, ca sunt rupta,

si-ai început sa îmi vorbesti

De vise, dragoste si lupta -

ti-am spus ca aripa mi-e franta!

Eu n-am nevoie de pastile,

Eu ma hranesc din nebunie!

si draga mea nu te iubesc,

doar stiu sa spun vorbe frumoase

Si stiu c-atat cat mai traiesc

Boala, ca sa mi-o descoase,

Nimeni n-a sti;

Deci n-am sa las ca sa mai fii

si tu un suflet prost ca mine

E rau, de unde iei atata bine?!

E greu,

Dar îti promit ca în curand

O sa te vindeci de mine.’

si pruncul scanci mut…

Kazi , Dragonu' , Bean - Imperiul Lianelor

De ce traim în lumi atat de-nchise,


si nu putem trece prin ele


Ca prin ferestrele deschise?


si cum mi se dizolva cuvintele


în sangele tau mut,


cu tot prezentul ce mi-l arunci în trecut?


Atatea fantezii sub forme nesatule,


si suflete golite,


Dar pline de pustule;


si-mbalsamati în timp


Cu corpurile nude,


Zacem pe ast’ Olimp,


si nimeni nu ne-aude

sunt doar un fost copil ce-a fost sa fie

poem agonic lipsit de-anatomie

sunt umbra chipului ce-ar trebui sa-l port

un fel nimeni nascut din avort

sunt Polul Nord si Polul Sud

unite printr-o semidreapta

sunt urma de pas lasata pe-o treapta

povara propriei singuratati

si-aluzia iubirii

sunt gandul de plecare

si clipa nemuririi

sunt doar un fost copil ce n-a mai fost sa fie

sunt poate doar un fel de scurta nebunie

nu stiu de ce

doar Minulescu stie

În mijloc am un teanc de carti
Sunt pline cu fotografii alb-negru

(ca-mi place rau contrastul,
si le face mai nemuritoare)

si scrisuri stangace
si multe alte pagini zdrentuite

Prin care prezentul mi se scurge
Degeaba, surd si mult.
si-o sa ma sperie factura timpului pierdut

Ca stiu ca n-am facut decat
Sa-ncerc stilouri pe ultima fila
A fiecarei carti
Pan-am ajuns o biblioteca
De nefinalitati în varianta ilustrata.

Somebody That I Used to Know - Walk off the Earth (Gotye - Cover)