vineri
sâmbătă
mi-e prea teama ca-n viata asta de mi-a mai ramas, sirul meu de oameni nemernici va creste, tot cu mine în top.
Ea, cea pe care o uram, o detestam din adancul a tot ce-a mai ramas din mine, îmi spunea ca-i sunt importanta. Ea, celei careia îi uram mersul apasat si vorba înceata sau incapacitatea aia stupida de a se adapta, de a se face acceptata. Rasul ala prostesc si ca o nota muzicala cantata fals;
O uram, desi toata scarba asta care mi-o producea, ramanea mereu în mine, de parca mi se volatilizau cuvintele cu fiecare încercare de a verbaliza.
Ma uitam la mine, apoi la ea, iar la mine, pana ce ajungeam sa-mi înghit tacerea. Reticenta mi se strangea într-un cocolos de jigniri, ce mi se bloca adesea-n gat, încat uneori simteam ca ma sufoca.
Dar ea.. Ea se hotaraste sa-mi spuna, într-o zi, ca-i sunt importanta. Nimic nu-mi putea lovi mai frumos moalele capului. Nimic nu-mi putea zdruncina mai sanatos celulele din mine. Ma învarteam într-un joc de cuvinte, de încercari de a-mi suprima vinovatiile, pentru ca.. toate astea nu-i erau spuse mie, aceleia care-i detesta existeta, ci mie, celei mai mizerabile fiinte care se nascuse pana în acea clipa.
duminică
Nu ma mai supar, sunt calma,nu mai beau cafea. Ce-i drept, ma doare mai des inima si sunt mai singura.
Dorul se masoara în kilogram pe centimetru patrat de piele pe care degetele au tastat, în graba, cateva cuvinte acum prea mult timp.
Ochii care nu se vad, se revad, iar cei ce închisi au fost, se poarta-n suflet pe vecie.
Vreau sa plec.
M-am nascut cu dorinta asta,
sper doar sa nu mor cu ea.
Am început sa ma împiedic de cartile de prin casa.
La suprafata ma tin doar cuvintele. si cateva amintiri ce mai rasar doar pe întuneric, cand peretii mi-s surdo-muti.
M-am mai cautat adesea prin ele, prin carti, pana nu m-am mai gasit nici cu copertile închise; m-au sechestrat si mi-au torturat realitatea pana am devenit personaj al fantasmelor ce mi le înganau la lumina lampii cu bec de 25 de wati.
Gandurile mele s-au transformat într-un fel de cod Morse pe ritmuri psihedelice.
marți
te trezesti ca se întampla o zi
care nu-i a ta
o zi
nou nouta
navalesc peste tine
alti pereti alt pat alte haine alte mirosuri
straine
nici macar nu mai stii daca esti
tot tu ' înauntru '
întinzi mainile sa se opreasca totul
nu deschide ochii nu nu deschide
ochii
nu acum
trebuie sa astepti
sa astepti
.
la un moment dat umbrele se definesc în asternut e multa lumina
nauceala nu mai misca
gustul si mirosul zac pe podea
totul începe sa fie un regat
si atunci aprinzi o tigare
învarti fumul
înainte înapoi cercuri
aproape ca merita sa fii iubita lui
sa-ti citeasca
apasat
încet
din ce în ce mai încet
aproape erotic aproape dureros
amarui
ca si cum ti-ar umbla prin inima cu talpile goale
ti se face frica
toate colturile tale stiu ce urmeaza
daca se deschide usa
o sa afli unde esti
si cine e.
cu mirosul asta care nici nu e miros
e amintire
dintr-o data
mainile se saruta
vineri
sâmbătă
*îmi iau dreptul sa scot limba
catre o copilarie rudimentara
o baba ponosita
forta asta care împinge
dorintele ascunse
temerile agatate de ruj la plecare
talpile noastre lipite într-o conventie
o strangere
prin oglinzi mari mici strambe multe mute
masoara fiecare clipa
*caut o carte despre cum sa
nu tremure viata în mine
despre cum sa rad sa-mi frang inima
sa ma rup din plans
sa le stiu pe toate de sus
si sa devin ceva mai buna
caut cartea asta s-o învat s-o înghit
ca sa spun no shit
si
sa
treaca trenul mai departe~
marți
miercuri
e 3.03 dimineata
ce înseamna asta
citesc lucruri pe care le stiu le stiam
le vazusem si ma durea undeva
la fel si acum
cum de alfel m-a durut mereu undeva
si asta cam poate fi o problema
ca atunci cand ti-o tragi si nici macar nu-ti mai spui
what’s going on
si-ai vrea sa nu
totul e easy în poze
fericirea aia mi se pare lumina de pe blocul din fata o lumina dinamica
o vezi de departe
ca pe-o tufa salbateca si multe radacini primprejur
ratacite le privesti prost fascinat
tragi ceva shoturi si-o ocolesti cu grija
sa nu te agate
ca azinoapte
în pat
run run baby no run era frig ma gandeam la memoria mea
daca te-ar sti te-ar recunoaste
afectiv desigur
acasa.
*
pe usa intrau
fabricile .dormitoarele .gara .orasul
ca o respiratie uriasa
n-as fi stiut cum sa ti-o arat altfel
pentru ca aici
creste
vorace
panic button
*
asta ca o chestie cand de fapt tre’ sa zic
taci 2 minute
taci în plm
pentru ca nu te aud
pentru ca aud rosu
mare urat crizat da’ nu voci
nu voci
si e fix momentul cand merge sa gandesti fast fast
în loc de asta
te lasi jos cu furie bufnind ca bocancu’ în usa
si fumezi ca vita
si astepti sa simti ce cum
aveam mansetele ude asta aproape durea îmi venea sa tip asa ca am facut baie o baie fiarta. ma uitam în oglinda mare aburita
nu se vedea nimic .nimic
ma uit in "tine".ma uit prin "tine".apoi in mine.nimic.e gol!
sâmbătă
suna mai bine
live sau love?
sau le facem fedeles pe amandoua?
nu vezi? cuvintele nu spun nimic
nu se chinuie gura nu resimte
placere
sunt surde
mai bine comanda ceva un cocktail
sa rotesti umbreluta între degete
s-o farami povestind
bucatele de aventuri
fara însemnatate
amintiri aiurea
cu finete infinita
te-as manji de jos pîna sus
urasc tip iubesc nu doare
e cool
se aud diferentele asta e clar
rasturnate
tribul
focul
roata
urla plangi murmura-mi în ceafa
sau cum dracu s-o face în situatii de-astea
îti pleznesc coapsele lipite
ilicit
fa-ma sa ma simt
devastata
eu fiind o simpatica draguta
dezoseaza-mi cu încetinitorul
viorile
din sira spinarii
duminică
joi
literatura sex spirit literatura dragoste vin fictiune literatura muzica sex literatura
fum
subiecte si gesturi
realism si disperare
dorinta si
teama
ea are forma mainilor tale
culoarea ochilor tai
este învaluita în umbra ta
îi asezai ca o pasenta
trasaturile
fractiune cu fractiune
o aluzie care te privea peste umar
goala
dar asta este o alta poveste
ca si
cladirea veche ca un vapor deteriorat si nesigur
scarile reci usa ocolita de vreme
covorul stins
un mal de mare ce îi tine talpile
zambind
un pic vesel un pic
trist
marți
Oricine trebuie sa- nteleaga ca totul îi poate disparea
intr-o clipa..
motanul, slujba, femeia
gaina din cotet, o roata din fata
patul, peretii, casa, amanta
tot ce a cladit in jurul lui
e cladit pe nisip-
si orice cauza,
indiferent cat de indepartata
moartea unui soldat in Afganistan
sau un viscol in Omaha te poate distruge..
toate portelanurile tale,
zob pe gresie in bucatarie
si femeia intra si te gaseste,
beat in mijlocul dezastrului
o, Doamne, ce-i cu tine?
si-i raspunzi: nu stiu,
nu stiu..
ar trebui sa dorm
asta fac oamenii sting lumina potrivesc perna zambesc sforaie se zbat asuda au erectii
trec împreuna sau singuri noaptea si înca una asa ca pe niste porti
niciodata nu se stie care e ultima
*
fata în fata cu mine
aud cum urlu o sa mor cu sunetul asta înfasurat de gat
în fiecare noapte
pentru ca atata stiu, sa urlu.pentru ca am în ochi numai negru îndesat cu de-a sila
*
acum
cand ar trebui sa vad ce scriu e atat de putina lumina
doar clic clac taste ca o judecata indiferenta....stiu sigur ca nu e bine sa visezi
nu exista vise precum nu exista cuvinte
pentru care merita sa iesi din pat ca si cum te-ai tarî din cazemata cu sufletul în dinti
*
ceea ce nu se învata e sentimentul luminii
vineri
Despre un om,un geniu Profesor Doctor Alexandru Pesamosca
o lectie de viata pentru toti, auzisem de acest OM de la mama, fetita unei cunostinte fiind operate de Dr.Pesamosca...apoi intamplator am vazut cazul la TV...mi'am spus: Doamne' cat de multe lucruri a facut si cu toate astea cata medestie, emotionant, am plans..si nu sunt siropoasa!Un doctor fara arginti, care a salvat de la moarte mii de copii. Astazi, el traieste in totala singuratate, uitat si dispretuit de colegi.
„Ajutati-i exact pe cei care au nevoie si cand au nevoie”..sunt cuvintele Doctorului.Are 80 ani, traieste in rezerva spitalului: "Maria Sklodowska Curie",cu o pesnsie mizera de 1000 lei dupa 60 de ani de munca!Acest om, in ciuda aparentelor e mai bogat decat toti miliardarii de carton ai acestei nefericite tari! Bogatia lui consta in peretele plin de fotografii ale oamenilor salvati de el, consta in amintirea intiparita in mintea fiecarui pacient caruia i-a redat viata sau zambetul, a familiilor acestora! Cat de simpla si frumoasa poate fi bogatia unui om, 40-50 de mii de interventii chirurgicale pentru o cafea la sapte dimineata! Si totusi exista Oameni cu adevarat frumosi!Este omul ales printe cei 500 de genii ale aceste lumi..!pentru noi toti este un model..si ne priveste cu compasiune...ca pe niste oameni bolnavi, care n-am reusit sa intelegem viata.Viata care fara prea multi bani,prea multe artificii si bling blinguri poate fi atat de frumoasa..este un om implinit a dat sansa altor vieti!
„Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie”. Puteti vedea interviul de mai jos..eu mai spun doar RESPECT Domnule Dr!
miercuri
niste cercuri rotunde
sunt semne cu semnele nu te joci trebuie sa le luam în seama o urma nu e niciodata o urma
e un fitil
nu-ti foloseste la nimic ce simt pentru tine
*
sunt benzina
cu destula putere sa pot exploda nu destula sa evadez din cisterna
si e drum tare lung iar trailerul are
ziua cu soarele în fata
*
n-am o minte
frumoasa într-un corp
frumos
nu sunt angel tu nu esti
bono
între noi e un un hol cu multe usi aplice verzi si miros prafuit
ieftin
ca multe altele
unde nu e nevoie de minciuni
doar de verbe si gesturi
*
si tu întrebi daca ai fost bun daca a fost
bine
as spune ca nu probabil
în stradaoamenii fac coltul cu harta în mana
as putea ies la geam
sa le fotografiez larma
cautand acel exchange
care nu le fute banii
de vacanta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)