Vangelis - Prelude

* patul asta e un teren viran

am impresia ca daca ma ridic acum
or sa cada world trade center-urile
înca o data si înca o data
asa din ambitie
ca sa nu se termine niciodata norul de praf

desi la ora asta înca mai bantuie tinute casual
firme de catering lifturi si mochete discrete
si
secretare cu mana pe pula poate pentru ultima data fara promisiunea unei mariri de salariu

am impresia ca daca nu ma ridic acum
o sa-mi scape vreun am nevoie de tine

tocmai ca sa nu am nevoie de tine
tocmai ca sa deflexez oponenta unui creier c-o mana pe mitraliera si alta pe cabluri
ini mini mani ma ia ghiceste-l dum-nea-ta

* exact ca o tigara care aluneca din scrumiera

pe jos peste acte
e ora treispe'
si ma gandesc ca luna trecuta e la 100 de ani distanta de asta
anu trecut e la 1000 de ani
si celalalt la 10000
azi tre sa fac rost de doua milioane
si tot ce-am crezut ca nu pot sa fac faceam deja

n-am nevoie de niciun personaj
eu sunt o noapte de vineri
sunt o bataie cu pumnii
sunt sange nervi si ideea ca ti-e frig pe sira spinarii
sunt arca lui noe
uneori vad lucruri care nu-mi apartin
de asta sunt lama unui cutit
pe care o tii strans
în pumn
te priveste de ce

*

smashing dashing loudable sadness flying through the mind skies
cam atat a fost
cum ne-am pune aceeasi melodie fiecare în casca lui
1
2
3
run
si ne-am fute .cat de imense sunt chestiile tacute si mai ales cat înseamna chestiile astea acum

cand încerc sa rascolesc dupa haine sa ma îmbrac si roiu ‘
dupa usa
si înainte sa-mi dau parul de pe fata
ne mai privim o data si-mi bate inima speed
speed give me what i need
si ne
facem praf de stancile alea

cineva ar trebui sa ne-mpuste acum

As vrea te imbratisez si sa nu-ti mai dau drumul pana nu voi fi sigura ca esti bine, ca respiri, ca esti aici.

Am vrut sa iti trimit o scrisoare dar eram sigura ca nu va ajunge pentru ca nu iti stiu numele si nici adresa. Defapt nu stiu nimic despre tine. Doar simt despre tine.
Am aruncat scrisoarea la gunoi.
Tu nu ma cunosti. N-ai auzit niciodata de mine si probabil nici nu vei auzi. Insa cand iti va fi rau voi fi acolo si ma voi asigura ca iti vei reveni.
Ma gandeam uneori cum ar fi daca as veni sa-ti adresez cateva cuvinte. Mi-am alungat rapid acest gand pentru ca m-ai fi perceput ca pe orice alta persoana. Insa eu ti-as fi putut vorbi mai departe de cuvinte daca as fi stiut ca ma vei intelege. Insa stiam ca nu vei reusi si nu te condamn pentru asta.

Tot ce vreau sa stiu e ca esti acolo, ca nu pleci nicaieri si apoi...poate ne vom intersecta drumurile intr-o zi. Tu vei trece pe langa mine indiferent insa eu iti voi zambi in gand si iti voi sopti cat de important esti. Nu neaparat pentru mine ci pentru tine. Pentru mine esti doar special.



Sau esti doar un vis?

Mi-am lasat cafeaua pe pervazul geamului. In camera patrunde un miros de ars, de afara iar cerul are o usoara culoare rozalie. Va ploua, sunt sigura de asta. Si voi iesi sa ma plimb. Nu voi alerga pentru ca nu vreau sa zdrobesc stropii. Vreau sa simt ploaia de octombrie. Vreau sa ma ud pana la piele si apoi sa imi inghete oasele. Vreau...

De data asta nu imi amintesc de tine. Iar buzele mele nu cauta caldura. Nu te caut astazi. Astazi traiesc pentru mine. Pentru mine, aceeasi persoana dintotdeauna schimbata pe alocuri doar, de trecerea timpului.
Nu pprivesc cu melancolie in jur. Nu-mi plac de mila. Nu ma mai bucur de absolut nimic. Stiu ca bucuriile puternice te duc in scurt timp la dezamagiri , iar dezamagirile sunt o mini portita catre ceea ce numesc ei 'moarte'. Asa ca nu simt nimic deocamdata. Vreau doar sa inceapa ploaia, vreau sa nu mai intre miros de ars in camera , vreau....sa nu se fi racit cafeaua de pe pervaz.
Ma intreb uneori daca am innebunit dar atata timp cat sunt atat de lucida in gandire si atata timp cat simt, vad, gust fiecare stare cu toata fiinta mea atunci nu pot fi nebuna.

Sunt normala. Nu ca si ceilalti.

Plec! Ma duc sa inghet pana la oase. Ma duc sa uit cum storci viata din mine. Ma duc sa....dispar.

Exista nenumarate forme în care oamenii se pot atasa de cineva, însa conform marilor filosofi ai lumii, iubirea adevarata se poate manifesta într-un singur mod. Pasiune, devotament, loialitate, sacrificiu, altruism dus pana la extrem, doar cateva dintre elementele constitutive ale unei iubiri adevarate. Aud destul de des vorbindu-se despre iubirea pe care unii dintre barbati o poarta pretendentelor lor, fie ele sotii, amante sau prietene, ca mai apoi sa constat ca prin discutiile lor purtate prin diferite modalitati de comunicare, reprosurile, înjuraturile, amenintarile ori abuzurile verbale sunt la ordinea zilei. Sa fie oare asta iubire? Printre altele, iubirea presupune si respect, iar în lipsa acestuia, nu prea mai putem vorbi despre iubire.Unii nu ezita sa se laude cu toate cuceririle lor, fie ele si într-un cerc restrans de prieteni. Dincolo de faptul ca nu te mai respecti pe tine, ce respect impui în fata amicilor fata de persoana femeii care îti este alaturi? Iar daca tu ti-ai acceptat statutul terfelindu-ti ego-ul, cu toate ca în nebunia ta îti pari maret cu asemenea realizari, nu fa acelasi lucru si cu ea. Zambetul ei va pali în fata prietenilor tai, în mintea carora ea va deveni o oarecare femeie înselata dintre multe altele.si totusi, suntem înconjurati de oameni care fac parte din viata noastra, fiecare dintre acestia suspus greselii. si am atatia cunoscuti...