Îmi place sa cred ca eu te-am inventat. Mecanism al inimii mele îmbatranite, cheita care, o data întoarsa, îmi da timpul înapoi, ma ia de la capat, ma face mai buna. Sau poate-mi opresti timpul, o secunda, sau doua, sau douazeci si patru de ore, mie, oarbei care uita sa mai pipaie lumea din cand în cand, si bajbaie în propriul întuneric.si-mi place sa cred ca te-am scris, demult, cand lumea mea era prea mica si tematoare. Te-am scris asa cum nimeni vreodata nu mai reusise, asa cum nimeni n-ar mai avea curajul sa te scrie. si cat curaj îti trebuie sa nasti un om dintr-o penita subtire? Cata lume sa fi cunoscut si cate sa te fi durut?