De mult sunt muta si cu cat incerc sa vorbesc mai mult cu atat ma pierd in litere, in spatii, mai putin in cuvinte. Ma intreb cand am incetat sa vorbesc, sa iti trantesc cuvinte frumoase in fata, sa iti zgudui zambetul de pe buze si sa iti arat ce simt. Nu exista un tu, exista toti cei din jurul meu. Si urlu in tacerea asta. 
Singurele momente cand ma arunc in cuvinte este cand mimez usurinta cu care pot sa vorbesc, sa lamuresc ce vreau sa zic de atata timp. Sunt atat de calma, ca si cum mi-e atat de usor sa flatez, sa jignesc, sa vorbesc, sa vorbesc.
De ce alcool si cuvinte? Pentru ca se completeaza. Oamenii muti beau alcool. E un tratament rapid pentru cuvintele care vor sa-ti iasa pe gura, cu un scop nobil. Sa te dezmuteasca. Alcoolul e murdar, e ieftin, e vechi. Cu totii se ineaca in el cand vor sa vorbeasca. Faci o gargara de cuvinte, te golesti de ganduri mute si poti sa zambesti din nou.
Astazi nu mai bem. Maine nu mai bem alcool. O sa il mimam, si poate cand ceilalti nu vor mai putea distinge mima reusita de realitate, o sa putem vorbi usor. Hai sa mimam alcoolul, hai sa vorbim. Hai sa ucidem tacerea pana nu ne ucide ea.