Mi-am cutreierat mintea, din colt, în colt, în speranta ca voi gasi un dram de nebunie care sa-mi justifice frica de mine sau prietenii imaginari. N-am gasit asa ceva. În definitiv, aceasta era la fel de stearsa ca dupa un razboi, de orice urma de senilitate. Era mai sanatoasa ca niciodata, si, de fapt, mintea mea n-avea colturi, era plata ca o farfurie si chiar obositoare la pas.