tie,

am sa-ti las candva,

un fel de mostenire

(sa nu-i zic amintire

ca poate nu iti va placea);

toti pasii-mpiedicati pe drum

si degete-nmuiate-n scrum,

saliva rece pe buza de sus,

sa-neci in ea tot ce n-ai spus…

si dintii prinsi adanc in piele,

parafa-n piept

“larevedere”