Nimic mai naucitor decat oamenii care nu vad decat partile rele si care nu mai pot sa le vada, deloc, pe cele bune, fiindca obisnuinta de a spera se toceste si aspectele pozitive ale unei situatii dispar odata cu acest obicei urat, tare urat, de a critica la infinit totul...

nimic mai nociv decat oamenii toxici care au mereu noroi pe incaltaminte, metaforic vorbind, si care intra cu noroiul acela si in viata ta, fara sa se sfiasca si fara sa regrete vreodata ca tie poate o sa iti ia luni sau ani sa faci curatenie...

nimic mai naucitor si dureros decat situatiile in care cerem fara sa mai stim ca nu avem dreptul sa cerem ce nu ni se cuvine si ca iubire cu forta nu se poate si nimic mai nociv decat resentimentele prelungite la infinit.

nimic mai trist decat prefacatoria, nimic mai naucitor decat prieteniile din complezenta fara sa-ti traiesti viata cu adevarat langa oamenii care te pot transforma continuu intr-un om din ce in ce mai bun.

nimic mai nociv decat sa uiti sa fii recunoscator, sa uiti sa zambesti, sa spui "multumesc" si "iarta-ma", nimic mai grav decat sa nu-ti recunosti greselile.

nimic mai naucitor decat sa vrei sa dai vina pe altii pentru cum arata propria viata si nimic mai trist decat usurinta cu care ne luam dupa aparente...

nimic mai nociv decat sa nu te mai poti bucura cu intreg sufletul de oameni, de muzica, de iubire, de mancare, de lucrurile marunte din fiecare zi. 

nimic mai naucitor sa avem atat de mult si sa credem ca avem atat de putin. 

nimic mai nociv daca vreodata uit toate aceste lucruri asa ca mi le repet la infinit.