Vanessa Bruno "Le bel été"

as juca fazan cursa sarut utilitar arsura razbunator organizatie ienupar punct. sunt mai tare ca tine. aici ne oprim asa cum se opreste rasul sub maini asa cum îngheata ziua cu soare cand zdrangane geamul si dintr-odata trebuie sa te uiti în sus vezi tristetea o baba cu un pui de caine etaju’ 4 pe fond negru e alzheimer alzheimeru’ meu chestia pe care o stiu dintotdeauna si vine în liniste prea decent de multa liniste de parca totul nu-i decat o camera obscura. autobuzul pustanii marea semeseurile claxoanele frunzele raman fara sonor credinta mea într-un dezmat stabil – o ruina permanently offline explodeaza ca o geanta pe trotuar pantofi si mii de biletele poeme fara nume peste numere de telefon fara nume adrese fara nume cu toate astea ar trebui sa stiu cum sa ajung undeva la cineva. ce mai conteaza unde cine ma gandesc la porumbul care taie pielea de pe picioare la aerul dulceag si mocnit la creionul negru de ochi care rezista fix o ora la praful din nari zdruncinatul pana la gara terminus paradis te lungeste cat mai departe de-acasa ce mai conta în camion spune-mi ce mai conta obisnuiam sa frec pana cad accente grave de calibrare cadenta cardiaca pe disonanta craniana un fel de conditii contractuale pentru riscul de patima sau lehamite exista un forum mai multe despre ce sau cum sa construim o ruta sau o relatie sau cum sa înveti sa vezi cum sa dezbraci ce stii asa evitam riscul parcarea ilegala micile conflicte cu organele de resort sa fie totul ok sa fie totul all right cu ton în randul lumii ea culegea maci iar el are un rucsac negru desigur eu sunt aia care sta mereu la un geam de cele mai multe ori în autobuz stiu ai o casa mica în care cresti uverturi paralele puse în geam dis-de-dimineata la aerisit n-am adus portocale doar nisip ceva se taraste pe geam tu spui ca-i ploaie eu spun e chiria plz cheama 911 dumnezeu salvarea swatu aici ar putea sa fie o femeie ia gandeste-te un pic stiam ca ai pisici nu stiam ca la tine rezista eroic semnele funie pe gat