Noi nu vom învinge niciodata. Poate doar aparent. Noi avem mandria asta nerusinata care ne face sa parem învingatori, ne pune într-o lumina atat de buna, încat noi însine cadem prada reflexiei mastilor ce le purtam. Dar la sfarsitul zilei tot se rupe si crapa si se decojeste pana ramai numai cu ecoul sufletului agatat de coaste. si aproape ca ne vomitam mintile de cat de putin ne mai putem suporta. Ca nimic din tot ce-avem nu ne multumeste, de parca ne-am nascut sub steaua neajunsului si-a foamei de noi. Ne scotocim pana-n strafundurile sufletului si ne mustram toti dumnezeii, desi singuri ne-am pierdut in trivial. Ne pierdem noaptea ca sa ne putem gasi ziua.