sâmbătă

O clipa rotunda

Îmi dau seama din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des, ca oamenilor le este teama de ceea ce-si doresc.
           O mare parte încearca sa-si joace fericirea într-o piesa nepotrivita, dar cu totii ravnesc la mai mult, la o împlinire permanenta, la fericirea durabila.Vor sa  traga cu totii de existenta unui curcubeu pana în infinit.  Dar la fel de multi uita ca spontaneitatea si frumusetea unui curcubeu nu se masoara în ani, nici macar în ore.
Ar putea ramane la fel proaspat ca în putinele minute în care îl putem vedea?  Astfel de realităti, imagini, trairi, îsi au propriul timp tocmai pentru ca se afla dincolo de el. Doar noi, oamenii, cei plini de ratiune, ne încapatanam sa gasim limite temporale pentru orice. Probabil este o necesitate, altfel ar ramane doar incertitudinea...cum ne-am putea bucura cu adevarat de o clipa cand  noi avem nevoie de ani întregi împletiti cu astfel de momente.  La ce ar mai fi bun prezentul daca n-ar urma un viitor care ne înghite gandurile chiar dinainte de prezent?
Va spun eu la ce: la fericire cu siguranta.  La fericirea pe care un om o poate identifica total cu el însusi,  o traire completa în care crede, constient fiind de efemeritatea ei.  Cel mai mare risc, cel al pierderii, fiind anulat tocmai prin asumarea lui.  
Nu stiu adevaruri universale, nu as putea filozofa decat inutil, aducandu-mi mai multe semne de întrebare. Dar în tineretea mea visatoare stiu, cu siguranta, ca unele lucruri sunt încadrate la fel de inutil în timp, stiu ca intensitatea acestor clipe nu este conditionata si nici definita de durata lor. Stiu ca putem trai ani în cateva clipe, atat cat dureaza o privire.
Dar  oamenii se tem de ceea ce-si doresc cu adevarat, de cele mai nebunesti si mai riscante dorinte închise în resemnare, în neputinta. Si se întorc la timp, arunca vina pe el, pe lipsa lui.
De fapt, sa nu mai vorbesc la persoana a treia, cu totii facem acest lucru.  
          Este o nebunie poate prea nefireasca sa încercam să schimbam macazul în urma unei clipe, în urma unei priviri. Chiar daca acolo, în stralucirea acelor ochi, am găsit toate culorile curcubeului si zambetul din ele. Chiar daca fericirea era unde nu vor fi niciodata anii.
Putem astepta o alta ploaie nebuna dar nu vom mai vedea acelasi curcubeu