De ce traim în lumi atat de-nchise,


si nu putem trece prin ele


Ca prin ferestrele deschise?


si cum mi se dizolva cuvintele


în sangele tau mut,


cu tot prezentul ce mi-l arunci în trecut?


Atatea fantezii sub forme nesatule,


si suflete golite,


Dar pline de pustule;


si-mbalsamati în timp


Cu corpurile nude,


Zacem pe ast’ Olimp,


si nimeni nu ne-aude