As vrea te imbratisez si sa nu-ti mai dau drumul pana nu voi fi sigura ca esti bine, ca respiri, ca esti aici.

Am vrut sa iti trimit o scrisoare dar eram sigura ca nu va ajunge pentru ca nu iti stiu numele si nici adresa. Defapt nu stiu nimic despre tine. Doar simt despre tine.
Am aruncat scrisoarea la gunoi.
Tu nu ma cunosti. N-ai auzit niciodata de mine si probabil nici nu vei auzi. Insa cand iti va fi rau voi fi acolo si ma voi asigura ca iti vei reveni.
Ma gandeam uneori cum ar fi daca as veni sa-ti adresez cateva cuvinte. Mi-am alungat rapid acest gand pentru ca m-ai fi perceput ca pe orice alta persoana. Insa eu ti-as fi putut vorbi mai departe de cuvinte daca as fi stiut ca ma vei intelege. Insa stiam ca nu vei reusi si nu te condamn pentru asta.

Tot ce vreau sa stiu e ca esti acolo, ca nu pleci nicaieri si apoi...poate ne vom intersecta drumurile intr-o zi. Tu vei trece pe langa mine indiferent insa eu iti voi zambi in gand si iti voi sopti cat de important esti. Nu neaparat pentru mine ci pentru tine. Pentru mine esti doar special.



Sau esti doar un vis?