duminică

Tine bine de tot ce ai de spus


Ca-ncepi sa-mi sapi


Încet si tacticos

in interior.

Luciditatea mea se-agata mereu


Doar de puncte moarte


Iar între mine si gol


Vei fi mereu doar tu


Din nebunie pura creez vise diforme


Somnul asta e sarcastic


Continuu ma dezmeticesc


Printre perechi de puncte de suspensie

Lipseste mana de pe umar si pulpa de sub cap


si parul nu înceteaza sa mai creasca


Îmi cresc si zilele si vocea ta tot creste


Si-s o planeta fara axa.


Ia, sa-mi faci rost de-un raportor


ca ma sucesc în ’estire -


gaseste-mi, te rog, unghiul sau linia de plutire