Stalpi singuri drepti in noapte, simbolisti eterni care poarta soapte ale noptilor mele pierdute.... Astazi am vrut sa scriu ca o jignire adusa cuvintelor, astazi doar eu vreau sa fiu cea ce anuleaza culoarea formelor. Pe geam, tigara se stinge usor strivita de tocul noptii. Le-am pus nume tuturor stalpilor confundati cu toti hotii... Nu sunt romantica, nu sunt profunda, nu sunt rea, nu sunt ieftina, nu sunt ce scriu, sunt doar ce ascult. Sunt o suma a parerilor celorlalti despre mine, sunt o suma a lucrurilor ce le-am facut pentru tine. Sunt o suma. Acum plang, s-au udat obrajii de pe scheletul asta comic. S-au udat tigarile de pe bucata de gresie sparta.

De ce vrei sa iti imaginezi libertatea, Cand o poti avea oricand? De ce ravnesti la iubire, Cand o poti simti oricum? Inchide-ti ochii si deschide-ti bratele sufletului, ai sa regasesti armonia simturilor imbatata in amintiri, dorinte, frici, sentimente si imaginatie. Ai sa clipesti cuvinte ce se vor armoniza cu natura, in masura in care o simti, si o lasi sa te simta. Astazi te vei descalta, si iti vei juca degetele prin iarba insorita. Iti vei desface parul, de vei dezbraca de haine, de ganduri, de planuri, de frici, si vei alerga prin vantul incalzit de nori… in final vei innota cu pamantul, si cu copacii, si te vei imbratisa cu apa. Focul din tine, aprins de libertate, va fi suflat de o pasiune aprinsa, de a te preda fortelor divine. Astazi esti simpla creatura ce multumeste pentru ce poate simti, ce poate avea si ce poate fi. Astazi esti un rob si un conducator, un viteaz si un boem, un artist si o creatie. Astazi esti tot, intru tot.

Sunt anumite locuri sau oameni care te inspira. Atata timp cat te inspira, nu conteaza sub ce forma, pentru ce categorie de cuvinte.... doar te fac sa scrii. Te fac sa ajungi acasa si sa iti arunci geanta, sa te uiti la mormanul de haine din fata oglinzii, razand "pentru ce te-ai agitat atata", sa-ti inghete expresiile de pe fata, oricare ar fi astea, un zambet lung, si blocat, o privire in gol si blocata, o spranceana ridicata si blocata. Astazi ma inspira gusturile. Gusturi denaturate ale oamenilor de astazi. De obicei cand semnezi prezenta prin baruri, prin cluburi, si iti comanzi paharul, iti aprinzi tigara, faci un 360 grade, fara sa iti dai seama, doar pentru ca sunt putinele momente cand uitandu-te la oameni realizezi ca e viata acolo. Lumini difuze, muzica buna si brate in aer iti dau impresia ca exista esenta umana. Si oameni pe care ii elibereaza zgomotul, si dansul si emana viata prin piele, si ochi, si dans si gura, si tot ! De data asta, am descoperit baia de oameni pentru care nu contezi daca nu traiesti ca ei, nu te imbraci ca ei, nu bei ce beau ei, nu iti plac oamenii pe care ii plac ei, nu canti cum canta ei, si in final, nu ai valorile pe care le au ei. Si exprima profunzime si intelepciune, doar din auzite, si din gura, pentru ca alegerile lor, si magnetii lor sunt pline de superficialitate. Dar ei iti arunca un zambet din coltul stang al gurii, si iti ridica din spranceana melodios, pentru a-i contempla ca si invelis, ca si ambalaj, asa cum iubim caii pentru parul lor stralucitor si lung chiar daca poate sunt armasari si atat, pisicile pentru culorile lor frumoase si blana lor stufoasa chiar daca ar manca din proprii lor stapani, rasele haski pentru ochii lor albastrii chiar daca sunt considerati cei mai retardati caini, dar nu conteaza! Vom intalni intotdeauna, cai, pisici si caini haski, si va vom vedea si pe voi, lafel de plini de "standarde", de "principii", de "pofta de viata" si veti gasi intotdeauna oameni care sa isi gaseasca timp sa scrie despre voi, din respect pentru starile puternice pe care le-ati provocat, inspiratia pe care ati determinat-o si motivele pe care le furnizati constant, cat sa nu uitam de ce ne iubim asa cum suntem, si de ce ne amintesc experientele astea sa ramanem rebeli intr-o societate haotica.

Îmi place sa cred ca eu te-am inventat. Mecanism al inimii mele îmbatranite, cheita care, o data întoarsa, îmi da timpul înapoi, ma ia de la capat, ma face mai buna. Sau poate-mi opresti timpul, o secunda, sau doua, sau douazeci si patru de ore, mie, oarbei care uita sa mai pipaie lumea din cand în cand, si bajbaie în propriul întuneric.si-mi place sa cred ca te-am scris, demult, cand lumea mea era prea mica si tematoare. Te-am scris asa cum nimeni vreodata nu mai reusise, asa cum nimeni n-ar mai avea curajul sa te scrie. si cat curaj îti trebuie sa nasti un om dintr-o penita subtire? Cata lume sa fi cunoscut si cate sa te fi durut?

Apparat - You Don't Know Me - Octane