Am prins o ura fantastica fata de persoanele care se joaca cu sentimentele celor din jur. Nu mai am curajul sa am încredere în nimeni. Nu va înteleg cum puteti fi asa,sa traiti pe lumea asta fara sa va pese de nimic.Ba da, gresesc,sa va pese doar de fiinta voastra, sa va fie bine voua si atat.Sau sunt eu prea incapabila si prea înapoiata sa îmi dau seama ca este un lucru normal? Mi-am pus întrebarea asta de foarte multe ori,si niciodata nu am primit vreun raspuns.Am impresia ca toti ati trecut înainte pe la supermarket si v-ati luat o fata noua,în caz ca aveti nevoie sa o folositi cand va întalniti cu anumite persoane.si totusi ma întreb de unde mai aveti atatia bani, dupa ce ati schimbat sute de fete? Or fi scumpe? Macar sa îmi iau si eu cateva sa fiu în pas cu moda. Pe una de fata 'acra' as folosi-o cand ma întalnesc cu tine. Aaa, una de prefacuta sa o iau cand ma vad cu tine. si mai am nevoie de una de copil nestiutor atunci cand vorbesc cu tine. În schimb eu o sa fiu aceeasi persoana, cu aceleasi sentimente si ganduri.Ah,oribil. Pacat ca multi au încercat sa îmi ataseze aceste fete, cand colo eu ramaneam aceeasi persoana,fara nicio modificare; credeau ca daca ei sunt asa, asa trebuie sa fie toti. Gresit!
Data viitoare cand ne vom întalni te-as ruga sa îti lasi toate fetele acasa,în dulapul tau de ganduri imunde.

ganduri de copil' nebun..

ma aflu intr-un moment fast al vietii mele plin de:.. tandrete si agresivitate,
intr-o continuua vulnerabilitate, fragilitate, ne'nplinita, nemultumita,
intr-un preludiu nencetat, intr-o relatie cu cuvintele,
intr-o fictiune plină de realitate,
cu o scarba, nemultumire,
placere de tot ce mi se ofera in gramaj, in rate,
sunt intr-un cerc vicios in care am adunat un intreg din care iubesc tot!
lumea este atat de departe de mine ..acum tu, acum eu, acum noi..
e colosal, si uimitor .cum fiecare dintre noi ne nastem personaj principal
si cum tot ce ne'nconjoara e confuz la inceput.. si cum viata se scurge in fiecare moment
mai repede, mai incet, mai aproape de locul perfect..! si citesti si te miri cum tot ce scriu ti se pare kkt,
si totusi treci mai departe dar nu de tot
..auzi incet cuvinte mici care-ti arata ca existi. sti sa comunici?
cum o faci?: prin priviri, atingeri, vorbe, tacere.. de cate ori incerci sa te faci auzit?
..si totusi ma crezi nebuna!ciudat si eu ma cred asa. Intr-o lume in care atatia oameni stau unu langa altul, fiecare cu ratia de trairi, fiecare cu jumatatea sa,
fiecare cu berea sa, tigara sa.. Cat de mare este pamantul
şi cat de mici eu, tu, noi
..cat de ne'nsemnati si cat de importanti!
si totusi ce stiu eu, eu sunt doar un copil nebun!!!

tu..sau altcineva..

Tu ai momente in care te uiti in oglinda atat de atent incat incerci sa-ti vezi sufletul si sa descoperi cine esti tu defapt?
Tu stii cine esti?
Fiecare dintre noi are un anumit caracter, temperament, fel de a fi : sarcastic, ironic, sociabil, introvertit, timid, teribilist, rau, bun, vesel, trist...
Societatea in care traim, grupul de prieteni, oamenii cu care intram in contact zi de zi, involuntar ne formeaza si ne schimba sau din cauza lor, noi ajungem sa ne schimbam, astfel incat sa ne pliem pe dorintele, aspiratiile, asteptarile acestora.
Problema este ca undeva pe drum, ajungem sa ne pierdem pe noi.
In dorinta noastra de a fi pe placul lor, de a nu-i pierde, de a nu pica in penibil, de a ne pastra reputatia, de a iesi din anonimat, uitam de noi si adoptam atat de multe personalitati, incat o sa ne intrebam, la un moment dat, care este cea corecta.
Nu mai stim sa fim naturali, pentru ca ne este frica de ce ar putea spune lumea.
Evident ca exista situatii in care suntem obligati sa ne revizuim comportamentul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa adoptam o masca.
Am cunoscut oameni care azi erau intr-un fel, iar maine in altul si pur si simplu nu stiam cum sa ma comport cu ei. Aveam un sentiment foarte ciudat in prezenta lor, dar pe de alta parte, am intalnit si oameni care nu se tem sa fie ei insisi si va pot spune ca este genial sa-i cunosti si sa stai de vorba cu ei.
Eu oricat de mult as incerca sa fiu altfel, sa ma comport altfel...tot eu sunt :)
De exemplu, in liceu ma intalneam cu lumea si toti ma intrebau "Ce faci nebuno?Multe persoane imi fac observatie "incearca sa te mai abtii, pentru ca fiecare reactie ti se vede pe fata", "nu mai rade asa", in fine, tot felul de lucruri, ca apoi sa realizeze ca astea fac parte din farmecul meu personal :D
Ideea este ca sunt fericita .Ma bucur nespus de mult ca sunt naturala, sincera, pentru ca ma entuziasmez copilareste de o gramada de lucruri si ca inca acord multa incredere celor din jur.
Ma supar cand cei care ma cunosc imi reproseaza felul in care ma comport, desi uneori nu au acest drept.
Insa, de cele mai multe ori este bine sa fii asa, macar stii una si buna: daca iti zambesc si vorbesc mult cu tine, inseamna ca intr-adevar te plac si ca nu o fac doar din complezenta.
Mi-ar placea sa intalnesc cat mai multi oameni de acest fel: m-am saturat de masti, de ipocrizii, de "vai cat de sincer sunt eu", dar in realitate mint de crapa apele.
Mi-as dori ca lumea sa invete sa fie asa cum vrea ea sa fie si nu cum vor ceilalti.
Asadar, te-ai uitat astazi in oglinda?

Draga Spatiu Cosmic,

Adevarul este ca m-am pierdut. Nu stiu exact care a fost momentul, insa stiu sigur ca s-a intamplat intr-o fractiune de secunda.

Incerc sa-mi dau seama cine sunt, cine am fost si mai ales, cine am sa devin. In cazul in care acest proces se numeste maturizare, nu stiu exact unde am dormit 24 de ani si de ce incep sa ma trezesc.

Mi-am cautat culcus in sufletul unor oameni care-mi mangaiau fiorii. Degeaba.
Imi cer scuze daca i-am incomodat cu prezenta mea. Am sa incerc sa evit pe viitor...

Nu-mi prea place de mine acum.

Am zile in care sunt ok, sau cel putin dimineti....probabil este un inceput.

Nu mai caut raspunsuri la cei din jur - le caut in mine. La fel de greu mi se pare. Mi-am epuizat aproape toate "de ce-urile" sau am uitat sa le spun cu voce tare.

Am prostul obicei sa fiu sincera si sa spun ce simt. Prost obicei, repet. Unii cred ca ma joc, altii ma vad depresiva, poate unii ma vad disperata, iresponsabila, impulsiva, rea..

Nu-mi prea pasa.

Oricum, vad ca timpurile se schimba. Sexul nu mai este subiect tabu, in schimb sinceritatea da...
Inca mi se pare ciudat. Sinceritatea sperie si indeparteaza oamenii. Si eu care credeam ca minciuna, rautatea si ipocrizia ar trebui sa faca asta.

Oamenii care se sperie de sinceritate nu sunt oameni pe care ar trebui sa-i am in preajma sau sa mi-i doresc sa fie prin apropiere.

De abia astept sa vina ziua in care am sa scriu, alb pe negru: totul e foarte bine! Si chiar asa sa fie, pentru mai mult timp, si nu doar pentru o zi.

Incep sa ma plang cam mult . In plus, sunt chiar draguta cand zambesc si nu prea ma prinde deloc starea asta semi-emo-melancolica-depresiva.

Te rog frumos sa nu ma mai pedepsesti pentru mult timp, sa incepi sa ma ierti si sa ma ajuti sa-mi revin cat mai repede.
Multumesc.

Cu multa simpatie,

A ta minuscula pamanteana,

seberoasa

poate nu's cea mai ranita...

sau poate sunt. nu stiu, cert e ca eu nu pot rezista in fata unui om care sufera. ceva din mine se activeaza si intra in actiune o parte de-a mea mai ciudata. si numai eu stiu cate probleme imi fac pe tema asta.
si totusi, uneori ma trezesc ca ajut persoane care au gresit atat de mult fata de mine, persoane care m-au etichetat pe nedrept si care m-au judecat la modul dureros.
dar in ultimul timp am inceput sa ma sictiresc iar de lume. de ce ajut pe toata lumea? de ce sa dau sfaturi si de ce sa las pe cineva sa planga pe umarul meu? de sa ma incarc cu problemele altora? ati spune “pentru ca tii la ei”…dar daca ati avea prietenii mei nu ati rezista mult.
cert e ca sunt dezamagita. credeam ca totul s-a schimbat. credeam ca sunteti sinceri cu mine, credeam ca ati devenit curajosi si ati aruncat tupeul la gunoi. tupeul e un cacat, e caricatura curajului.

credeam ca in sfarsit pot spune “sunt mandra de tine, esti stabil, esti fericit, esti matur, esti puternic, esti mai putin impulsiv, esti realist, in sfarsit ma asculti si vorbim calm, am incredere in tine, sunt onorata sa te am ca prieten, esti un exemplu pentru mine, tin la tine pentru ca meriti”….
se pare ca trebuie sa aman.

confesiuni...

1:scriu aceste randuri plina de nervi si fara absolut nici o idee interesanta pe care as vrea sa o impart cu voi, dragii mei. Am dormit 3 ore, am unghiile rupte, parul nu mi sta bine , imi este foame si imi este sete, as bea o cola rece si m as uita la o comedie proasta. Ma deranjeaza pana si sunetul de la tastatura ,dar stiu ca daca m as opri din scris, m ar enerva schimonoselile astora de la tennis. Chiar nu inteleg de ce efortul lor supraomenesc capata sunet in timp ce eu de abia incerc sa urmaresc mingea aia afurisita. Dar stiu de ce am nevoie, oh Doamne, am nevoie de o tigara. Si de o cafea mare cu lapte. Si de cineva care sa imi indrepte coloana vertebrala cand ma lipeste de podea cu niste picioare de 100 de kile. Vreau ce e mai bun pentru mine ...Cred ca am mai slabit un pic sau doar exagerez? Normal ca atunci cand vad ca te uiti pe strada dupa una cu pantaloni rosii cerul cade peste mine ,incep sa dramatizez si din tipa frumoasa si perfecta ajung o nasoala ordinara.Stiu ca e bine sa ascult ce imi zici dar pana la urma tot ca mine fac. Numai mie mi se intampla sa dau de baieti frumosi care isi bat joc de mine, de lipsa de bani atunci cand vreau sa imi cumpar un pachet de tigari, de prieteni care pe mess ma considera amica lor cea mai amuzanta si cand ies din bloc cuvintele lor ma definesc ca fiind o neroada. Stiu ca sunt impiedicata si ca inteleg numai ce vreau, dar o persoana ca mine, fire de artista, imprevizibila ca ploaia si dulce ca soarele in diminetile inselatoare, are nevoie de putina atentie. Oare v am cerut prea multe de la viata sau sunt doar egoista?

2: Eu cred in povesti romantice si in rochii cu volane, in iubirea eterna si in tot ce este frumos. Si poate nu e potrivit sa ma aventurez intr o lume pe care nu o cunosc , dar sunt pregatita sa scap de blocul asta de gheata care ne desparte. Tu ghideaza ma spre un loc placut, unde se simte mirosul de primavara si ploaie calda si eu te voi urma incet ca un slujnic credincios. Arata mi de unde porneste curcubeul si eu promit sa te invelesc in miresme colorate. Tu imi creezi un univers plin de vise si sperante care nu capata dimensiuni reale. Dar noi avem nesfarsita rabdare pentru ca am cunoscut frumosul. Pentru mine totul s a schimbat de cand te am cunoscut. Parca nu mai exista drumuri inguste si intunecate, oameni rai si falsi, probleme nerezolvate si multimi de vicii. Nu vreau sa ma intorc la nopti nedormite si minciuni idioate , mai ales acum cand mi ai oferit aceasta sansa. N am apucat sa iti multumesc niciodata pentru binele pe care mi l provoci, pentru imbratisarea aia de care stii ca am mereu nevoie si de toata caldura pe care o emani prin toti porii. Cat de bine e cu tine , cat de frumos esti, ce fericita ma faci si cat de mult te iubesc! (cam asa ar fi sunat...daca ar fi fost...)

3: Am inceput sa simt mirosul asta de prefacatorie de la o distanta care e imposibil de estimat cand de fapt eu intruchipez intreaga disimulare a adevarului.Poate este interesant modul in care fumez ca un baiat de 13 ani care se ascunde de parinti si cand imi schimb vocea ca sa impun o inteligenta ascutita insa de fapt si prin urmare sunt un nimic.Cica sunt senzuala si pasionala, dar seman cu o masa de lemn. Sunt inhibata de societate , de pizde salbatice care danseaza la bara, de doamne cu varsta de 40 de ani care au corp de adolescente, de baieti care imi povestesc experientele lor sexuale, de cocalare cu par lung si negru , de oameni care au citit de 3 ori pe google despre cum s a format universul care scot 2 cuvinte in romana iar celelalte par a fi copiate din filme americane vechi. Mai am putin si voi sarbatori 2 decenii si ma jur ca nu stiu ce vreau de la viata asta. Ma prefac ca imi este bine cand de fapt imi este rau , si la mine ,,da" de cele mai multe ori este ,,nu". De fapt , in timp ce scriu aceste randuri, imi vin mii si mii de alte idei, pe care nu le am spus niciodata.De exemplu, as putea spune ca auriul si argintiul sunt pentru pipitze cu cur mare, dar as vrea sa imi formez si eu o idee atunci cand o sa probez astfel de sandale. Si cand sunt intrebata ce gandesc ma trezesc spunand ceva diferit si fara sens si cand zambesc de fapt imi vine sa va strang de gat. Nu cred ca mai am rabdare, pentru ca pana si o usa care scartaie reuseste sa imi ridice tensiunea. Nu sunt speciala, pentru ca am aflat ca ideea asta de ,,special" nu exista , nu imi place carnea si stiu ca par finuta si delicata ca o floare dar cand deschid gura injur mai rau ca un baiat.as sta in blugi toata ziua, cu o bere in mana si cand te vad ma impiedic de bordura, ca in unele zile esti frumos de pici.Si crezi ca sunt fata de treaba cand iti cumpar de toate dar de fapt si eu as vrea sa scuip seminte in fata blocului, sa beau cola pana ragai, nu numai tu.Uneori am perna uda de lacrimi pentru ca e singura care ma alinta la nevoie. Nu imi place schimbarea, nu ma agati cu ,,buna te ai tuns ? eu mixez dnb" si stiu ca multi ma credeti increzuta cand merg, dar de fapt eu vreau sa imi ascund cifoza de 20 de grade si nici nu mai stiu cum sunt.Sunt o curva cand ii spun unuia ce zodie sunt si ca vreau ceva de baut. Nu sunt draguta, nu sunt frumoasa, nu sunt o prietena de treaba, nu sunt o iubita simpatica, cred ca sunt doar interesata ,falsa, plictisitoare si fara chef de sex.