joi
Compusi etilici ne-asmut simtirile,
Ne trag de maini si de picioare -
Se labarteaza nesimtirile;
Pereti rotunzi ni se dilata,
‚Sunt eu cea care sar,
Sau lumea asta-i deplasata?!
În întuneric dibuiam
Prin prea multi decibeli de muzica tampita
Aceiasi oameni de care fugeam
În lumea mea închipuita.
Dar l-am gasit pe acesta:
‚Cred ca-i real…’ mi-am zis ‚si e nebun,
asta e bine’
Îmi simteam pruncul protestand în mine:
‚Ţi-am zis, copila, ca sunt rupta,
si-ai început sa îmi vorbesti
De vise, dragoste si lupta -
ti-am spus ca aripa mi-e franta!
Eu n-am nevoie de pastile,
Eu ma hranesc din nebunie!
si draga mea nu te iubesc,
doar stiu sa spun vorbe frumoase
Si stiu c-atat cat mai traiesc
Boala, ca sa mi-o descoase,
Nimeni n-a sti;
Deci n-am sa las ca sa mai fii
si tu un suflet prost ca mine
E rau, de unde iei atata bine?!
E greu,
Dar îti promit ca în curand
O sa te vindeci de mine.’
si pruncul scanci mut…