Compusi etilici ne-asmut simtirile,

Ne trag de maini si de picioare -

Se labarteaza nesimtirile;

Pereti rotunzi ni se dilata,

‚Sunt eu cea care sar,

Sau lumea asta-i deplasata?!

În întuneric dibuiam

Prin prea multi decibeli de muzica tampita

Aceiasi oameni de care fugeam

În lumea mea închipuita.

Dar l-am gasit pe acesta:

‚Cred ca-i real…’ mi-am zis ‚si e nebun,

asta e bine’

Îmi simteam pruncul protestand în mine:

‚Ţi-am zis, copila, ca sunt rupta,

si-ai început sa îmi vorbesti

De vise, dragoste si lupta -

ti-am spus ca aripa mi-e franta!

Eu n-am nevoie de pastile,

Eu ma hranesc din nebunie!

si draga mea nu te iubesc,

doar stiu sa spun vorbe frumoase

Si stiu c-atat cat mai traiesc

Boala, ca sa mi-o descoase,

Nimeni n-a sti;

Deci n-am sa las ca sa mai fii

si tu un suflet prost ca mine

E rau, de unde iei atata bine?!

E greu,

Dar îti promit ca în curand

O sa te vindeci de mine.’

si pruncul scanci mut…