e foarte ciudat cat ajuta scrisul sa gandesti
se frange contactul cu lucrurile
aerul e
un val gros o
miere insuportabila
grea
se ridica si ma strange de gat
cand razi ai ochii usor înlacrimati
tin în ei
o senzatie de
voluptate si durere
forma patului
dezgolirea amiezii
unghiul coapsei
bratara
mici deosebiri revarsate peste
amanunte fara importanta
mainile goale
privirea
suradea limpede pe deasupra
cutiei de santal
as fi vrut sa spun mai multe
alb nimicitor
lumina
apasa pe creieri
îmi inunda gura
cad de la sute de metri
ma uitam
dupa cineva ca tine
