miercuri

am vrut sa citesc
la lumina era o carte oarecare cu frica si moarte si foame de tot
fara vreun ritual de adunat picioarele cu grija sa cada tivul frumos
fara sa te opresti
fara
sa te uiti la pasarile cerului




o carte de parca as pleca de acasa




de multe ori ma gandesc ca citesti ce scriu si stii
ca e o harta o nenorocita de harta
fara niciun secret
un contuar al disperarii ca trebuie sa stiu
dar nu stiu
mirosul
se multiplica face pe vecie dintr-o dupa-amiaza oarecare
una anume
fa-ma sa-mi fie frica sa ma înraiesc starneste-ma cu ceva nu stiu cum
biciul
e o uitatura galbena
rotunda
care pe care




staruieste în creieri a starv
un iz cotropitor aici am plans aici sunt maci scrumul de pe covor aici e ciuda aici sunt întrebari aici e ambitia
camasa pe fuga fuga în sine privirea de dupa
fiecare taxi
fiecare esec
fiecare om care trece acum pe strada si creste într-o multime uriasa
înainte înapoi
cu toate vocile stranse la gura
încolacita ca un brici pana pleznesti si tot ce ai de facut tot ce-ai de facut este sa te ridici
s-o spinteci
cu putere




o carte cu poze oamenii sunt o carte cu poze




nu te grabi
acum
nu esti de aici nu esti de aici