Am scris candva despre tine. Am însirat cuvinte si le-am stors înainte de asta de orice continut vulgar pe care ar putea sa-l aiba daca tu nu ai exista. Nici nu mai stiu unde te-am gasit, sau daca ai fost o alegere. Poate mi te-am imaginat calcandu-mi prin palme si placandu-mi atat de mult senzatia de apropiere dintre noi. Nu de-asta te-am vrut langa mine, nu pentru a-mi fi donator de stari pe care nu le pot simti decat fiind ajutata. Am avut presimtirea ca tu îmi poti face inima sa bata încat sa o pot auzi. Nu stiu daca vreo cultura merge dupa acest fapt, dar stiu ca undeva pe acest Pamant, oamenii îsi pot auzi inima batand doar daca iubesc. Asta am cautat întotdeauna sa aflu, daca pot iubi.
Am scris candva despre iubirea pe care am simtit-o. Si deodata, nu au mai fost cuvinte. Nu stiu daca te-am lasat sa iei tot ce aveam, dar stiu ca ma aveai dinainte sa ma cunosti.
