Am stat sa ascult pe cel care vine si pleaca, ma invata ceva... Si o sa fiu altcineva. Astazi ma stiu intr-un fel anume, maine tot eu, dar mai roz.. sau mai negru. Cand o sa se opreasca timpul in loc, sa pot sa deschid toate usile. O sa stiu ca s-a oprit pentru mine, cea care are acum tot. Tu ma inveti sa plang, altcineva sa rad, sa pot sa le simt in final pe toate. Sa iubesc, sa urasc, sa temperez valuri, sa aprind cenusa si cand el ma va privi sa poata sa vada tot... Nimeni nu iti inchide o usa, iti umple pagini, iti sufla in viata. Nimeni nu e nimeni.. e un capitol. Astazi nu sunt un tot, dar maine voi fi. un roman. Vreau sa stiu, sa simt, sa invat. Ma intregesc.