marți

Sunt un album de zile ploioase si altele ce mai miros înca a frig si a sictirul viselor de februarie;


si as fi mai putina apa, daca as fi primit mai mult soare, si m-as fi scurs mai putin printre mainile oamenilor daca ar fi stiut, macar, cum sa ma pastreze în causul palmelor.


Sunt putina si scurta – o tacere lenta prinsa de buze ce a stiut sa ucida si oameni, nu doar cuvinte. si i-am ucis cand mi s-a amintit ca si eu, la randul meu, mi-am adunat, candva, mintile de pe peretii pe care mi-au fost zdrobite tamplele, dar i-am plans la final, ca si cand o forta ce nu-mi apartinuse mie comisese crima.


Ciudat e ca toti cei ce s-au dus într-un anumit moment, au ramas cu mine, caci mi-am creat pentru fiecare în parte cate o personalitate, pan-a ajuns sa zaca în mine însusi Universul.