am in stomac o zi de luni

nervos
si în cap un curent
subacvatic
care tace si sapa
ma las în genunchi. mi-as baga mana pe gat sa-i simt
bolnav
violenta.

am senzatia
ca sute de mii de oameni fac asta odata cu mine. dincolo
marea se subtiaza spre cer într-o dunga pustie
o vena care atarna
simplu

o tin între degete îi iau pulsul
de mort – din obligatie' a dvs, ca întotdeauna. alb.
nici macar nu trebuie sa ma fortez
sa-mi fie sila mila sau sa doara
ca atunci cand nu vad nimic si ma dau jos
din pat

în creierii noptii si noaptea
ramane în capu’ oaselor
lipindu-si piciorul de tine. între perne miros
& caldura. îmi tine locul. desi
cand ies
as putea sa o iau cu mine – drept camasa.
sa pun de cafea. sau ceai. stii tu
chestiile care se fac mereu ca sa
pui o distanta între tine si
între

ritualul pentru atunci cand
nu poti sa vorbesti sa lovesti
sa pleci sau orice altceva
ma uit pe geam si dumnezeu stie
la ce ma gandesc. la nimic – îti spun eu
e ianuarie

si frigul asta de-aici e fara angajament si
fara asperitati si fara
convingere ca o
legatura care tine o vreme doi oameni (500 lei/luna + cheltuieli. pat dublu.
sifonier. masa cu 2 scaune. cablu tv si optional internet.
acces la toate utilitatile – baie bucatarie masina
de spalat automata frigider. perioada lunga)

de undeva din spate
aud cum respiri
ca o gura uriasa într-o punga de plastic
mult mai uriasa

buldozerele s-au oprit
– nu e nimeni
radacinile alea
stau sa cada rascracindu-se
peste ape
ca o gramada de tarfe
am vrut foarte mult sa-ti vorbesc ieri
si n-am putut. am vrut sa
ating punga aia

daca o fac
nu mori tu mor
eu