duminică
zece pictori concep suprafete de sticla
otrava si frumusete
te dezbraca, te lasa
o idee profanata
ca interiorul unei cladiri
îti acoperi ochii
document psihologic
din urma
trag storul peste vesminte aruncate în dezordine
ei platesc acum – au
tabula rasa
abia asa
pot vorbi fara jena despre fobiile sentimentele si dorintele lor
nestavilit
trupul tau zambeste
manipuleaza valorile ordinea si simetria
ei tin fata ta în mîini
miroase
cruzimea abia ascunsa
ce sopteste
micutule nu întelegi oare ca nu ne vom desparti niciodata
îti astup gura
Abonați-vă la:
Postări (Atom)