duminică

Sunt anumite locuri sau oameni care te inspira. Atata timp cat te inspira, nu conteaza sub ce forma, pentru ce categorie de cuvinte.... doar te fac sa scrii. Te fac sa ajungi acasa si sa iti arunci geanta, sa te uiti la mormanul de haine din fata oglinzii, razand "pentru ce te-ai agitat atata", sa-ti inghete expresiile de pe fata, oricare ar fi astea, un zambet lung, si blocat, o privire in gol si blocata, o spranceana ridicata si blocata. Astazi ma inspira gusturile. Gusturi denaturate ale oamenilor de astazi. De obicei cand semnezi prezenta prin baruri, prin cluburi, si iti comanzi paharul, iti aprinzi tigara, faci un 360 grade, fara sa iti dai seama, doar pentru ca sunt putinele momente cand uitandu-te la oameni realizezi ca e viata acolo. Lumini difuze, muzica buna si brate in aer iti dau impresia ca exista esenta umana. Si oameni pe care ii elibereaza zgomotul, si dansul si emana viata prin piele, si ochi, si dans si gura, si tot ! De data asta, am descoperit baia de oameni pentru care nu contezi daca nu traiesti ca ei, nu te imbraci ca ei, nu bei ce beau ei, nu iti plac oamenii pe care ii plac ei, nu canti cum canta ei, si in final, nu ai valorile pe care le au ei. Si exprima profunzime si intelepciune, doar din auzite, si din gura, pentru ca alegerile lor, si magnetii lor sunt pline de superficialitate. Dar ei iti arunca un zambet din coltul stang al gurii, si iti ridica din spranceana melodios, pentru a-i contempla ca si invelis, ca si ambalaj, asa cum iubim caii pentru parul lor stralucitor si lung chiar daca poate sunt armasari si atat, pisicile pentru culorile lor frumoase si blana lor stufoasa chiar daca ar manca din proprii lor stapani, rasele haski pentru ochii lor albastrii chiar daca sunt considerati cei mai retardati caini, dar nu conteaza! Vom intalni intotdeauna, cai, pisici si caini haski, si va vom vedea si pe voi, lafel de plini de "standarde", de "principii", de "pofta de viata" si veti gasi intotdeauna oameni care sa isi gaseasca timp sa scrie despre voi, din respect pentru starile puternice pe care le-ati provocat, inspiratia pe care ati determinat-o si motivele pe care le furnizati constant, cat sa nu uitam de ce ne iubim asa cum suntem, si de ce ne amintesc experientele astea sa ramanem rebeli intr-o societate haotica.

joi

Îmi place sa cred ca eu te-am inventat. Mecanism al inimii mele îmbatranite, cheita care, o data întoarsa, îmi da timpul înapoi, ma ia de la capat, ma face mai buna. Sau poate-mi opresti timpul, o secunda, sau doua, sau douazeci si patru de ore, mie, oarbei care uita sa mai pipaie lumea din cand în cand, si bajbaie în propriul întuneric.si-mi place sa cred ca te-am scris, demult, cand lumea mea era prea mica si tematoare. Te-am scris asa cum nimeni vreodata nu mai reusise, asa cum nimeni n-ar mai avea curajul sa te scrie. si cat curaj îti trebuie sa nasti un om dintr-o penita subtire? Cata lume sa fi cunoscut si cate sa te fi durut?

duminică

Ce te faci cand iti dai seama ca sufletul nu este ceva ce-l treci la rubrica obiectelor pierdute, iar dragostea , ceva ce ingramadesti in cutia cu obiecte gasite?

vineri

Noi nu vom învinge niciodata. Poate doar aparent. Noi avem mandria asta nerusinata care ne face sa parem învingatori, ne pune într-o lumina atat de buna, încat noi însine cadem prada reflexiei mastilor ce le purtam. Dar la sfarsitul zilei tot se rupe si crapa si se decojeste pana ramai numai cu ecoul sufletului agatat de coaste. si aproape ca ne vomitam mintile de cat de putin ne mai putem suporta. Ca nimic din tot ce-avem nu ne multumeste, de parca ne-am nascut sub steaua neajunsului si-a foamei de noi. Ne scotocim pana-n strafundurile sufletului si ne mustram toti dumnezeii, desi singuri ne-am pierdut in trivial. Ne pierdem noaptea ca sa ne putem gasi ziua.

sâmbătă

Vanessa Bruno "Le bel été"

as juca fazan cursa sarut utilitar arsura razbunator organizatie ienupar punct. sunt mai tare ca tine. aici ne oprim asa cum se opreste rasul sub maini asa cum îngheata ziua cu soare cand zdrangane geamul si dintr-odata trebuie sa te uiti în sus vezi tristetea o baba cu un pui de caine etaju’ 4 pe fond negru e alzheimer alzheimeru’ meu chestia pe care o stiu dintotdeauna si vine în liniste prea decent de multa liniste de parca totul nu-i decat o camera obscura. autobuzul pustanii marea semeseurile claxoanele frunzele raman fara sonor credinta mea într-un dezmat stabil – o ruina permanently offline explodeaza ca o geanta pe trotuar pantofi si mii de biletele poeme fara nume peste numere de telefon fara nume adrese fara nume cu toate astea ar trebui sa stiu cum sa ajung undeva la cineva. ce mai conteaza unde cine ma gandesc la porumbul care taie pielea de pe picioare la aerul dulceag si mocnit la creionul negru de ochi care rezista fix o ora la praful din nari zdruncinatul pana la gara terminus paradis te lungeste cat mai departe de-acasa ce mai conta în camion spune-mi ce mai conta obisnuiam sa frec pana cad accente grave de calibrare cadenta cardiaca pe disonanta craniana un fel de conditii contractuale pentru riscul de patima sau lehamite exista un forum mai multe despre ce sau cum sa construim o ruta sau o relatie sau cum sa înveti sa vezi cum sa dezbraci ce stii asa evitam riscul parcarea ilegala micile conflicte cu organele de resort sa fie totul ok sa fie totul all right cu ton în randul lumii ea culegea maci iar el are un rucsac negru desigur eu sunt aia care sta mereu la un geam de cele mai multe ori în autobuz stiu ai o casa mica în care cresti uverturi paralele puse în geam dis-de-dimineata la aerisit n-am adus portocale doar nisip ceva se taraste pe geam tu spui ca-i ploaie eu spun e chiria plz cheama 911 dumnezeu salvarea swatu aici ar putea sa fie o femeie ia gandeste-te un pic stiam ca ai pisici nu stiam ca la tine rezista eroic semnele funie pe gat

vineri

Mi-am cutreierat mintea, din colt, în colt, în speranta ca voi gasi un dram de nebunie care sa-mi justifice frica de mine sau prietenii imaginari. N-am gasit asa ceva. În definitiv, aceasta era la fel de stearsa ca dupa un razboi, de orice urma de senilitate. Era mai sanatoasa ca niciodata, si, de fapt, mintea mea n-avea colturi, era plata ca o farfurie si chiar obositoare la pas.
langa niste batrani simpatici
ascultandu-i, ma întreb daca inima are riduri mici,
de expresie;
daca le rezolva un chirurg
sau se regenereaza
ca pielea dupa o arsura de vara.

ma uit pe geam.
corpul devine dintr-odata greu,ca un ghiozdan cu multe manuale
controlorul îmi cere biletul
nu-l aud.
înainte sa adorm,
ma gandesc ca peisajele sunt mai frumoase vazute în viteza,
ca si oamenii de altfel.
cineva îmi stinge televizorul
ochii se desumfla
ne vedem din ce in ce mai putin
si totul devine strain:
mesajele in miez de noapte
si fobiile nepotrivite,
ca o frica de inaltime creata in turnul eiffel.
relatia e o pereche de pantofi care ti-e cam mare;
oamenii vin


incepem sa ne iubim fosnind,
ne stim ambalajele
sau poate doar noi doi am dat-o in bara
oamenii vin si pleaca

Broken Social Scene - Lover's Spit

miercuri

am vrut sa citesc
la lumina era o carte oarecare cu frica si moarte si foame de tot
fara vreun ritual de adunat picioarele cu grija sa cada tivul frumos
fara sa te opresti
fara
sa te uiti la pasarile cerului




o carte de parca as pleca de acasa




de multe ori ma gandesc ca citesti ce scriu si stii
ca e o harta o nenorocita de harta
fara niciun secret
un contuar al disperarii ca trebuie sa stiu
dar nu stiu
mirosul
se multiplica face pe vecie dintr-o dupa-amiaza oarecare
una anume
fa-ma sa-mi fie frica sa ma înraiesc starneste-ma cu ceva nu stiu cum
biciul
e o uitatura galbena
rotunda
care pe care




staruieste în creieri a starv
un iz cotropitor aici am plans aici sunt maci scrumul de pe covor aici e ciuda aici sunt întrebari aici e ambitia
camasa pe fuga fuga în sine privirea de dupa
fiecare taxi
fiecare esec
fiecare om care trece acum pe strada si creste într-o multime uriasa
înainte înapoi
cu toate vocile stranse la gura
încolacita ca un brici pana pleznesti si tot ce ai de facut tot ce-ai de facut este sa te ridici
s-o spinteci
cu putere




o carte cu poze oamenii sunt o carte cu poze




nu te grabi
acum
nu esti de aici nu esti de aici