CEILALTI sunt incompletul raspuns la întrebarea „cine sunt?”, dar  îndeajuns cat sa ma descalceasca.
Eu sunt radicalul, iar CEILALTI se afla sub acest radical, dand astfel un sens concret ecuatiei vietii mele.
Toti îmbratisam un sentiment de siguranta atunci cand stim ca exista o matrita în CELALALT care se potriveste (oricat de imperfect) cu continutul nostru. Cred ca asta facem: ne scurgem într-o lunga expeditie de cautare a acelui CELALALT în care sa ne mulam (sau invers), poate de frica singuratatii sau poate pentru ca e linistitor sa ai o „garantie” umana.
Ce astept eu de la CEILALTI? Sa-mi aud ecoul în cuvintele lor sau sa ma depaseasca pana la fascinatie. Astept un gram de siguranta si o satisfacere a nevoile, oricat de egoist ar fi acest act.
Nu cred in existenta solitara; CEILALTI sunt infinitele drumuri ce duc spre mine, ma deschid si ma uimesc de cate pot ascunde eu inluntrul meu. Ei sunt o revelatie si o cunoastere de sine care nu-mi lasa timp de stagnat .

Oamenii se iubesc pur si simplu

Uneori mai simplu, decat pur, ce-i drept.

Îsi masoara coastele

Mainile, inimile, ochii,

Ei sunt cele mai simple notiuni de imperfectiune

Cele mai frumoase masuratori.

Stiu cu totii sa se ascunda în pantofi, bluze si pantaloni

Din aia negrii 

Oamenii se iubesc sincer si englezeste

Au dimineata vocabulare colorate

Din care scot love-ul si îl lovesc din plamani

Catre soare

Au maini si ochi, si pantofi

Din aia luati din alte magazine

Oamenii iubesc fara sa stie ce e aia iubire

De multe ori se trezesc vorbind despre ea

În fiecare dimineata se trezesc uzi si legati

loviti.

love-iti.

Ólafur Arnalds - Fyrsta from Christoph Heyden on Vimeo.

A trecut mult de cand n-am mai scris..Intre timp, am uitat totul despre mine.

Ma am, dar nu stiu cine sunt

..si-am simtit fiecare zvacnire din suvoiul de sange care-mi parasea trupul..iar peretii erau albastri..si albastrul cuprindea rosul, nu invers!

..Nu invers..

Nimic nu e clar..nu stiu daca vreau sa fie

Totul se schimba

Am ramas cu 2 initiale

Am ramas doar cu bucati de piele, dar niciuna nu-i a mea

Sunt inconjurata de parfumuri care nu-mi mai spun nimic, nu ma mai fac sa tremur. 

Urma ta va fi mereu pe mine. Nimeni n-o s-o gaseasca niciodata..Am ascuns-o atat de bine, incat uneori nici eu n-o mai gasesc..Dar e de ajuns decat sa inchid ochii si e acolo din nou. Esti un salbatic pentru ca mi-ai acoperit rana cu haine, mult inainte sa se vindece

Inchid ochii si totul devine gri

Si cad

De prea mult timp..cad

E groaznic sa astepti sa te prabusesti si sa nu se mai intample

Mi-e dor de fantana in care era sa mor

Nu, nu e povestea mea, dar e sigur a altcuiva..

Ritmurile..ele imi mai amintesc

Hai..stinge-te..iesi din tine..inceateaza sa fii

Tu cine esti? Cum ai ajuns inaintea mea? Ce cauti in cearceafurile astea? Ai vreo poveste? Ti-o amintesti macar? Crezi in cuvinte? De ce esti gri?

Gri dorian. Dor, da, da, tuturor ne e dor..

Pelicula alb-negru zgariata...cazi in alb, cazi in negru..Orice ai face, sa nu cazi in gri! Acolo totul se complica..

Totul e bruiat...ca picatura de apa care se transforma intr-o nota de pian

Insa pana si pianul pare dezacordat asta viata..

Ati plecat cu totii si m-ati lasat singura in ceata

Dar ceata e frumoasa

Ceata e sincera

Stii?

..nu, n-ai cum sa stii

Lasa-ma sa ma pierd, vreau sa ma pierd

Nu, singura.. 

De asta data m-am dedublat

As vrea sa am niste randuri in care sa ma inec...dar pleoapele-mi sunt prea grele

Dimineata cand ma trezesc nu vreau sa deschid ochii..lumina ma doare, doar..nu..nu vreau sa vad nimic..

Totul e in mine

Sau era..

Stii care e secretul meu? Vrei sa sa-l afli? Niciodata..

Inca pot sa mi te reproduc perfect in minte. Every piece of you..every pore..every feeling you ever made me feel

Si atunci, nu stiu de ce, ochii mei decid ca au nevoie de putina liniste, se inchid si incep sa scape cateva picaturi de apa sarata

In alta ordine de idei, totul e definitiv

Aparent definitv, stii versul?

Cutia pandorei..aproape ca i-am stricat yala sarmanei..

Ce rost mai au buzele rosii?

Sunt si eu, la randul meu, caprioara. Iar voi ma vanati cu ochii insetati de voluptate

Haide, da-te tuturor..vezi daca te face sa sfarai de pofta

Toti se dau 

As vrea sa se dea la o parte

Make room, it's too crowded in here

Gandurilor, dispersati-va

Oaselor, reatasati-va

Buzelor, taceti

Mainilor, ascundeti-va

Ochilor, visati din nou

Urechilor, liniste

Talpilor, pasiti cu atentie

Nu vrem sa cadeeem. Numai ca poate eu vreau..eu intotdeauna am vrut..ceva..

Crezi ca ai iubit?

Ce te face sa crezi ca ai iubit?

Reconsidera tot

Get some perspective

Ai incercat? Gata, te-ai pierdut. E un prag peste care nu poti sa treci inapoi. 

Totul e un drum fara intoarcere. Si pe deasupra, fiecare straduta o capcana. Pe oriunde incerci sa te ascunzi, esti blocat

Sunt indescriptibila, asa ca nu incerca sa imi saruti alunita sau sa te prefaci ca o cunosti

Numai eu imi stiu pielea

Iar drumul acela se pierde in cenusa si praf

Si aerul se simte albastru

Si degetele ma dor

Ma dor de mangaiat fara sens

Fara sa meriti

Ma dor de alintat necunoscuti

De oferit mult putinului

De ce? Pentru ce?

Pentru un contrast ridicol de dureros

Pentru o asteptare frustranta...in urma careia sigur nu iese ceva bun

Asa ca ce sens mai are totul?

Ce sens mai are orice?

Spune-mi

Bea putin revelator..poate ai o revelatie

Nu te uita in jos

Imi stii pielea, dar ai uitat sa ma privesti

Let me know when you have the answer

I probably won't be there to hear it

Why?

Fiindca am plecat sa ma inec

Da, imi place sa ma inec

Atat vreau..marea din vis

E de neconceput

E de neinteles

Sunt de neinteles..

 Si acolo, adanc..sub toate acele cuvinte...zace un fluture strivit care inca n-a murit..inca mai bate usor din aripi..

Doar eu pot sa-l aud

Noi iubim pentru ca putem reinventa matematica timpului la nesfarsit si-l putem împarti la doi fara sa ne dea vreodata prea putin. Iubim pentru ca asta e primul capitol din cartea noastra de temelie si de aici curg toate dramele si extazurile care ne fac “mai oameni”. Iubim defectuos, iubim imatur, prematur, iubim în toate formele neregulate, iubim naiv, iubim imperfect, dar o facem, la superlativ chiar. Eu nu am cunoscut mediocritatea în “a iubi”, cum n-am cunoscut nici regretul. Ce înseamna a regreta ca ai iubit pe cineva? Împatureste oamenii, frumos, în sertarul memoriei tale si cauta sa umplii contururi noi, caci dragostea e singura noastra resursa inepuizabila.

Iubim pentru ca pentru asta am fost construiti din punctual zero si pentru ca altfel ne-am clatina.  Iubim pentru ca numai asa ploaia e simfonie si nu doar zgomot în pervaz. “Iubim” este o constanta si o ecuatie din care ne extragem si ne introducem.  Mai iubim de dragul începutului si echilibrului si mai iubim ca sa aflam ca defapt noi nu avem defecte ci doar cate o spirala rebela în aceasta schita a eului nostru.

Sunt miliarde de raspunsuri la întrebarea asta si prea multe tin de intangibil. tin de cum miroase pielea noastra sub alte maini, de cum se schimba geometria fetei cand ne-ntalnim perechea, de cum visam atat de infantil…

De unde reactii chimice? De unde endorfine? Mie sa-mi lasati dragostea inexplicabila ca-i mai placuta asa.

Cum sa trag eu linie sub tot ce-am scris cand niciodata nu va fi de ajuns? Dar încerc s-o fac spunand ca iubim din simplul fapt ca “unu” e cea mai trista cifra din lume. Eu iubesc pentru ca-mi place cum se loveste verbul asta de timpanul inimii mele.

Tine-mi dimineata de vorba -

Cam atunci visez eu cel mai urat

Si nu lasa sa ma fure suspinul.

La pranz sa faci vant singuratatii

S-o plimbi pe alei pustii, necalcate-n picioare,

S-o duci în statia de-autobuz si s-o trimiti cat mai departe.

Noaptea s-o speli de cerneala,

Pana se scurg cuvintele de pe bolta cereasca

În zoaie subtiri si stele sparte.

 Cam atat as avea de zis

Scrie-mi ceva,

Hai, scrie-mi..

De dragul timpului ce ne sta ca punct de intersectie

Al lumilor paralele din care venim

De dragul timpului ce trece printre noi

Si ne zgarie umeri si-obraz stang

Si ne rupe fire de par,

pana chelim pe dedesubt de la atata vreme.

Mai scrie-mi ceva,

De dragul vorbelor ce-mi mangaie timpanul

Pana se dizolva-n ceata gandurilor multe,

De dragul vorbelor în care,

Tu stii,

Eu nu mai cred..

Mai scrie…

Din drag de dor nebun, uitat ca semn de carte,

Strivit de litere din plumb bacovian

cu spinari cocosate.

 Si daca nu, macar din drag de mine,

fa bine si ma minte!

Doar sa-mi mai desenezi pe suflet

vreo doua cuvinte.

                                                În litere sunt mici coagulari de chin 

Desmat de versuri efemere.

Din toate sunt cate putin,

Din toate-adun cate-o durere.

Fara de voce mi-ai compus Romante,

Tu, Minulescule fara egal,

Iar tu, Nichita, mi-ai blocat sperante

Ma spal intens si consecvent,

Sa-mi curat Boala lui Sorescu 

O fac cu calm, dar insistent.

m-au gasit norii

 si mi-au încalecat corpul cu umbrele lor

 m-au gasit firele de iarba

 si mi-au gadilat urechile cu zgomotul lor teribil

 m-a gasit gandul

 ca te pot face sa dispari stingad lumina

 m-a gasit marea

 m-au gasit orele

 si mi s-au asezat cuminti ca pisicile în poala

 m-au gasit lanuri de maci, nunti de fluturi, stele cazatoare,

 universul m-a gasit, scarpinandu-se neglijent în buric,

 m-ai gasit tu

 cand te-ai împiedicat si ai cazut în bratele mele

 eu nu m-am gasit,

 de mine ma pot ascunde cel mai bine.

mana mea dreapta îmi face cafeaua atat de buna

tot ea îmi tine umbrela pe timp de furtuna

mana mea dreapta sta mereu în dreapta mea la masa

ma insoteste umila, atenta, pe strada, prin casa

mana mea dreapta e buna la toate

uit-o, sta atat de frumos la soare, pe spate

mana mea dreapta chiar e mana mea dreapta

hotarata acum spre tine se îndreapta

am trimis-o personal sa-ti spuna

ca pe cerul senin se scalda o luna

tie,

am sa-ti las candva,

un fel de mostenire

(sa nu-i zic amintire

ca poate nu iti va placea);

toti pasii-mpiedicati pe drum

si degete-nmuiate-n scrum,

saliva rece pe buza de sus,

sa-neci in ea tot ce n-ai spus…

si dintii prinsi adanc in piele,

parafa-n piept

“larevedere”

De mult sunt muta si cu cat incerc sa vorbesc mai mult cu atat ma pierd in litere, in spatii, mai putin in cuvinte. Ma intreb cand am incetat sa vorbesc, sa iti trantesc cuvinte frumoase in fata, sa iti zgudui zambetul de pe buze si sa iti arat ce simt. Nu exista un tu, exista toti cei din jurul meu. Si urlu in tacerea asta. 
Singurele momente cand ma arunc in cuvinte este cand mimez usurinta cu care pot sa vorbesc, sa lamuresc ce vreau sa zic de atata timp. Sunt atat de calma, ca si cum mi-e atat de usor sa flatez, sa jignesc, sa vorbesc, sa vorbesc.
De ce alcool si cuvinte? Pentru ca se completeaza. Oamenii muti beau alcool. E un tratament rapid pentru cuvintele care vor sa-ti iasa pe gura, cu un scop nobil. Sa te dezmuteasca. Alcoolul e murdar, e ieftin, e vechi. Cu totii se ineaca in el cand vor sa vorbeasca. Faci o gargara de cuvinte, te golesti de ganduri mute si poti sa zambesti din nou.
Astazi nu mai bem. Maine nu mai bem alcool. O sa il mimam, si poate cand ceilalti nu vor mai putea distinge mima reusita de realitate, o sa putem vorbi usor. Hai sa mimam alcoolul, hai sa vorbim. Hai sa ucidem tacerea pana nu ne ucide ea.

That beautiful feeling when you finally find something you've been looking for so hard

Stii, noptile sunt grele si oamenii din ce în ce mai putini. Iar Apocalipsa asta e un fenomen pur subiectiv, un fel de viraj brusc în urma caruia esti rupt în bucati, aruncat cu gratie într-o masina de spalat si curatat de orice vlaga, printr-o simpla apasare a butonului de centrifugare. Si ma iau cumva de pe jos si ma pun la loc. Bucatile se lovesc una de alta, fosnesc sub piele, dar nu trec de ea, prin ea…  Sub talpile tale mereu mi-au scrasnit oasele simultan, ca dupa o pregatire anevoioasa, în care fiecare muschi stie cand sa se desprinda, iar fiecare cartilaj se rupe la timp. Nimic nu întarzie: nici tu, nici durerea, nici zgomotul, nici pauza adanca a repunerii… la loc.