joi


cand pentru multi dintre noi fericirea inseamna: bani, faima, putere
pentru ei fericirea e simpla: dorinta de a trai

miercuri

duminică

e una din acele stari cand iti cad pleoapele, delicat ca suspinul,
peste toata durerea de a nu fi fost acolo de la inceputuri, inainte de ele,
toate care te-au atins vreodata.
e dezamagirea eului meu ca a fiintat in afara trecutului tau, pentru ca
trebuia eu sa-ti fur primul zambet,
pentru ca trebuia eu sa fiu cea care sa-ti fi invatat mana sa-si
depaseasca conditia anatomica.

vineri

simt
cum
ma îndepartez
ca un vapor de un port nocturn
luminile lui mor lent într-o drama blanda

umbra punea stapanire pe casa
amprenta ei se duce
odata cu fiece bec ars
cu orice muc de tigare abandonat în oricare ochi de geam
orb

patul nostru
are cearceafurile din noaptea în care ai iesit definitiv din ele
ma tavalesc în mirosul
ce mi-l vreau în minte
stiu ca nu e stiu ca nu e decat disperare
nu-i decat aerul jegos al dezolarii
în care te-am strans sa te respir
ca un aurolac din punga

aliniez cadavre de sticle
una
cate
una
soldatii mei de plumb armata mea
prin ele privesc auriu
peretii din care as vrea sa vad
iesind
auriu mainile tale
nu ies nu-s decat urmele de sange
urmele pumnilor mei

inspir lent
expir de ce?
sunt în larg
un pat în deriva
dincolo
un port care se lasa încet încet
în întuneric

duminică

ca de obicei apare la timp
pe cand nu e nici vara
nici iarna
nici tarziu nici
devreme

nu esti înca tu nu esti înca ea

nu astepti si nu te grabesti

te prefer o ironie corect decupata
pe asfintit
cu picioarele atarnate în lumea de dincolo

vine în valuri
bineînteles
asta e ideea – invazia se întampla peste noapte
cu ras ragusit
leaga strasnic silabele de coltul patului
ce flori ce bomboane ce principii aici se joaca în picioare cu toate cartile pe masa
ceva crancen
ceva gen jocul întamplarii si-o sticla de gin

normal c-ai putea sa cresti sa te faci cat china
în ochii mei
sa mananci nori si sa vezi stereo
sa-mi rotesti clisee nostime ca pe trabuce
în lungul pulpei
cui îi pasa
tot ce e între rasuflare si maine
e un tonomat

s-ar putea sa vrei bratarile de pe mana mea stanga
s-ar putea sa ai nevoie de un film din anii 50
de preferinta italian
s-ar putea sa ai nevoie sa razi
si sa plangi
una dupa alta si varianta combinata
s-ar putea sa ai nevoie de o bicicleta
s-ar putea sa ai nevoie sa fii singur
de unul singur
si de-un marker
înfipt în numele meu

s-ar putea sa ai nevoie sa fii o fetita
ai tot ce ti-ai dorit
o hemoragie de senzatii
si rezerve
strategice de viata
n-o sa ploua la noapte
ai nevoie nu de-un decor doar
de-o bricheta

luni

am sa te astept cu picioarele încrucisate
într-o provocare malitioasa
insidios
lenea
se pisiceste pe pielea mea
si-mi urca pe gat
îmi zburleste parul
tot

ochii tai stinsi sunt undeva în urma
ca si puterea
eu sunt libera

ar putea fi incitare sau curiozitate
personaje topaie topaie
vor sa atinga sa smulga sa aiba sa loveasca sa stie
evident, nevoia asta îi tine în viata
sau în quelque-chosul pe care l-au ales
funny, nu?

spectacolul asta îmi albeste obrajii
ma deviruseaza
de înclestari si nestare
de-aia mutesc zambitoare

între tine si tropotele din jurul meu
sunt eu
o secunda
suspendata
asa
cat sa-ti vina s-o culegi

acum
eu nu vreau nimic
doar timpul e pe terminate

sâmbătă

" Casa e pustie,
Sufletul meu e in ruine,
Pe-aici prin camera mare
Cu o ciudata ardoare,
Jucariile tale, dintr-o data,
Se joaca singure,
De-a tine." (P.Adrian)

e ciudat cum se întampla toate
în masina asta
tipetele strazii
penetreaza gandurile tale, doamne

daca se aude un zgomot ciudat înseamna ca
trebuie sa schimbi muzica
atunci ar fi bine
sa construiesti o chitara un copac minunat niste ape
printre semafoare
iesind în larg
gasim drumul noptii spre casa

ating fara ta ating fata mea
suntem diferiti pe termen lung
cu 3 simturi vreau sa masor libertatea ta de gandire
oare
cu viata asta
legati la ochi
ne mirosim ? încheieturile, omule, mainile buricul picioarele subratul fundul respiratia?
ne mirosim gandurile?
amintirile din adanc de ochi?

sa ne mirosim atunci

daca se aude un zgomot ciudat înseamna ca
îmi bate sufletul

joi

Astazi am plans. Multi ar spune ca e de la hormoni dar ar fi frumos ca hormonii sa fie o cauza.
Am realizat cat de mult ne mintim noi oamenii, pentru ca nu putem accepta realitatea, greseli pe care le-am facut sau minciuni pe care le-am pastrat in fata. Ne mintim cand ne alegem prietenii si credem in relatia cu ei, ne mintim cand ne uitam in oglinda, ne mintim cand esuam, si ajungem sa credem in ele, si sa ii mintim si pe ceilalti. Din pacate ceilalti te cred, pentru ca e mai simplu decat sa caute adanc in subconstientul tau. Mi-e asa rusine sa plang si sa spun de ce o fac. Mi-e rusine de mine, de dorinta pe care o am sa urlu, sa ma aflu pe un varf de munte si sa strig tot ce simt sau gandesc, toate fricile si greselile mele, tot trecutul si toate curiozitatile. Daca le spun cu voce tare realizez ca le gandesc, si mi-e frica... Si atunci ma mint "Sunt puternica, nu intelegi, ma doare'n cur..."
Probabil ai auzit vorba asta de o gramada de ori, de la o multime de oameni, si i-ai crezut. Cine iti repeta asta tot timpul, defapt repeta pentru el, sa nu uite, sau sa nu banuiesti contrariul. Pentru ca el nu poate accepta o alta realitate... si atunci eu iti spun, sa nu-l mai crezi...
Lumile pe care ni le creem sunt ca studiourile de film, construite frumos si natural, nici nu ai spune ca acolo nu traiesc oameni cu adevarat, ca acolo nu se iubesc si nu plang oameni, ca nu se mint si nu fac dragoste niciodata... acolo este doar un demo atractiv, dupa scenariul creat...
De astazi rupem tot, si ne vom spune adevarul in oglinda "Esti puternic daca poti sa plangi cand simti ca trebuie sa te descarci, esti puternic atunci cand suferi si stii ca nu poti controla asta, si esti puternic atunci cand ti-e frica, dar nu de realitate, ci de suferintele pe care le poti asterne in oameni".
Si atunci poti spune ca esti puternic pentru ca ii faci fata vietii, in realitatea ei, si nu esti slab pentru ca nu ai scenariul tau.

luni

sentimente nenumite aluneca înfiorator
se împiedica
în locuri comune numai locuri comune peste tot
niste gropi comune si asta
ne înghite cu totul

simt un motor
un motor diabolic
o obsesie dinamica

motorul e o zi
ziua e o simpla întamplare
întamplarea ar putea purta orice nume
orice nume ar fi si al meu
eu as fi motor
si-atunci mi-ar trebui ceva
asa cum nu poti sa ai
noapte fara zi
zile fara nopti
carte fara
cuvinte

stiu ca am mai fost candva nebuna de dragoste
ar trebui sa ma întorc în
locul meu
as putea sa fiu
în spatele mersului
cu sau fara tine
ochii mei sunt un ecran
din spatele mersului nu vine nimeni

duminică

Johnny Cash Hurt

I hurt myself today
to see if I still feel .
I focus on the pain ,
the only thing that's real .
The needle tears a hole ,
the old familar sting ...
Try to kill it all away ,
but I remember everything .


What have I become ,
my sweetest friend ?
Everyone I know
goes away , in the end ...
And you could have it all ,
my empire of dirt .
I will let you down .
I will make you hurt .
I wear this crown of thorns
upon my liar's chair ,
full of broken thoughts
I cannot repair .
Beneath the stains of time
the feelings disappear .
You are someone else ,
I am still right here ...


What have I become ,
my sweetest friend ?
Everyone I know
goes away , in the end ...
And you could have it all ,
my empire of dirt .
I will let you down .
I will make you hurt .


If I could start again
a million miles away ,
I would keep myself ;
I would fïnd a way ...

miercuri

azi: cola', cafea, ciocolata, iarba, caldura, multe si multi insuportabili..o zi aproape imperfecta!

marți


portret de familie !
curat pierduti in dezintegrare. nenumarate povesti parca din alta lume.