vine o dimineata
te trezesti singur în fata ei
singurul ei om
singura ta dimineata
atunci nici nu poti sa plangi si nu stiu daca poti sa zambesti
stai pur si simplu mut

ma gandesc la mine
am vrut sa ma fac mare atata amar de vreme
dintr-o data m-am trezit ca eram
deja.

nu mai am suflet în mine
poate ca e pe drumul asta
firmitura cu firmitura
si stiu foarte bine ca
n-am sa mai vad niciodata
mana lui Dumnezeu cum arunca pasari
negre de hartie
drumul spre casa

ce repede se pierd oamenii
unii de altii
în vremea asta
viata mi-i înghite
kilometru dupa kilometru