Așa sunt mulți oameni, enorm de interesați de a trăi viața altuia. De ce ? Nu mă mai întreb, într-un fel sau altul de ceva vreme. Poate că un simț continuu al propriilor sentimente ar trebui să fie ca un factor care poate împiedica o persoană să se piardă pe sine în imaginarea empatică a sentimentelor celuilalt. Lucid și infantil îmi spun că acest joc e inutil, gratuit și duce în disoluție. Nu înțeleg însă ce plăcere este să privești o imagine, o altă persoană cu o atitudine de obiectivitate rece, fără a te recunoaște pe tine în ceea ce privești. În Celălalt.
Suntem cu toți oglinzi, unul pe celălalt pentru Sine, suntem o parte dintr-un univers întocmai unei oglinzi. Suntem o oglindă cu conștiință, dacă aș putea să mă exprim astfel.
Suntem cu toți oglinzi, unul pe celălalt pentru Sine, suntem o parte dintr-un univers întocmai unei oglinzi. Suntem o oglindă cu conștiință, dacă aș putea să mă exprim astfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu