Merg cu pasi mici

Vorbeste-mi despre orice, nu stiu de unde sa incep, dar cu siguranta pot sa ma strecor in idee. Sorb cuvintele din miscarea buzelor tale; centrul barbiei tale e abisul capriciilor mele. Ma bucur. Simplu. Sincer. Sensibil. Imi placi cand tu vrei sa fiu eu, asa aeriana si cu gandul in lumina ochilor tai. Ce liniste ma infioara cand innozi firul povestii, dar chiar si atunci, in cautarea atingerii tale trezitoare, pe sira spinarii urca lent franturi de ecou. D-aia nu pot sa te ascult cand taci, caci si atunci aud cum canti.

Ma voi trezi intr-o zi, spre dimineata, cu fata-n cearceaf, adormita pe spate cu ochii la bucata de cer care se strecoara prin geam. Soarele, la fel de falnic, ma gadila sub sprancene. Lumina trece sub pleoape si ma ridica din pat ca pe o pana. Fulguiesc pasi marunti catre fantana cu roua. Imi clatesc ochii cu batai de palme, bifocale. Treaza. Atentie la usa, dar am uitat-o deschisa. De fapt, am lasat-o intentionat deschisa, caci te asteptam. Tot d-aia m-am trezit si astazi. Pentru ca te astept. Dar poate e momentul sa ies din casa. Tiptil. Oricum nu ma aude nimeni. Dar daca ma vede cineva? Nu-i el. Of, uite... am iesit in talpile goale condusa de dorinta de a simti iarba uda. Si e nisipoasa. Cam ca in mare, doar ca nu-i asa de ud. Vorbesc cu pisici. Miauna. Miaun. Merg. Uit unde ajung si uite-ma ajunsa unde trebuia. Dar unde-s? Nicaieri fara el. Departe. Acolo undele fac valuri. Iar spre mare. Uite flori ! Parca-s alge tinere si miros a flori. Lalele. La ele. La nesfarsit. Caut picaturi de ploaie. Nu le vreau, dar le am daca le vreau. Dansez printre ele, doar cu ea. Si pasiunea mea? Libertatea. Dar ea are cheia. Sau o avea. Sunet triangulat. Iar a inceput sa cante. Unde-i? Unde n-ai lasat-o, doar nu credeam ca tu credeai, ca ea se astepta, sa nu fii tu. Depinde de obicei de obiceiuri. Naravul schimba parul in cascade launtrice. Zgomotoase. Ce deosebire intre picaturi, valuri si ape cazatoare. Erau stele? El printre ele. Surda. Liniste. Continuitate. Las. Am ajuns cand nu trebuia si imi trebuia doar o secunda sa astept in plus. Cine a pus timpul in spatiul gol? Tot eu. Iar nu-i ea. Canta? Il aud. Il vad. Il simt.