nu am ochi albastri unghii false smocuri de chei si fard de pleope
nu stiu sa sar într-un picior
nu ma uit înapoi la stanga sau la dreapta
de frica sa nu vad
frica

intru orisiunde
dau usa de perete
stau pe trotuar
citesc citesc mult citesc tot ce prind
e altfel acolo e bine

nu zambi nu asculta nu te opri nu-ti pune pe masa mainile tigarile viata ta

mirosul de om si ochii din palma

nimeni nu vrea sufletul tau
poate bucile tari
poate curiozitatea
poate impulsul de moment plictiseala
poate aventura poate cate ceva din toate pana la urma nu s-a întamplat
niciodata dar niciodata sa te vrea
doar pentru tine

nu e una din cele mai grozave zile
de fapt
de la o vreme noptile se încaleca peste zile si zilele musca
atunci
ma opresc si spal
stau în cur si
fumez pe-o masina automata
arunc
fara sortare blugii demnitatea geanta orgoliul si ultimele întamplari
durerea se învarte exagerat odata cu fetele noi
pe dupa relatii deznodate si surasul de ora 12
spala si mie asta îmi place
suna a liniste

un poem se întampla

cand privesti printr-o crapatura
clipa
picioarele albe
dansand în praf
un poem se întampla cand stii ca undeva în lumea asta cineva te scrie
într-un zambet
si asta te va urmari toata viata

ar trebui sa faci o cura de reeducare
sa citesti pe buze
sa te legi de mainile celuilalt
vei cadea si poate
te va prinde
cine stie

eram furioasa cand te-am întalnit eram
o amintire
de chibrit

CocoRosie - Lemonade

mi-e prea teama ca-n viata asta de mi-a mai ramas, sirul meu de oameni nemernici va creste, tot cu mine în top.

Ea, cea pe care o uram, o detestam din adancul a tot ce-a mai ramas din mine, îmi spunea ca-i sunt importanta. Ea, celei careia îi uram mersul apasat si vorba înceata sau incapacitatea aia stupida de a se adapta, de a se face acceptata. Rasul ala prostesc si ca o nota muzicala cantata fals;

O uram, desi toata scarba asta care mi-o producea, ramanea mereu în mine, de parca mi se volatilizau cuvintele cu fiecare încercare de a verbaliza.

Ma uitam la mine, apoi la ea, iar la mine, pana ce ajungeam sa-mi înghit tacerea. Reticenta mi se strangea într-un cocolos de jigniri, ce mi se bloca adesea-n gat, încat uneori simteam ca ma sufoca.

Dar ea.. Ea se hotaraste sa-mi spuna, într-o zi, ca-i sunt importanta. Nimic nu-mi putea lovi mai frumos moalele capului. Nimic nu-mi putea zdruncina mai sanatos celulele din mine. Ma învarteam într-un joc de cuvinte, de încercari de a-mi suprima vinovatiile, pentru ca.. toate astea nu-i erau spuse mie, aceleia care-i detesta existeta, ci mie, celei mai mizerabile fiinte care se nascuse pana în acea clipa.

Nu ma mai supar, sunt calma,nu mai beau cafea. Ce-i drept, ma doare mai des inima si sunt mai singura.

Dorul se masoara în kilogram pe centimetru patrat de piele pe care degetele au tastat, în graba, cateva cuvinte acum prea mult timp.

Ochii care nu se vad, se revad, iar cei ce închisi au fost, se poarta-n suflet pe vecie.

Vreau sa plec.

M-am nascut cu dorinta asta,

sper doar sa nu mor cu ea.

Am început sa ma împiedic de cartile de prin casa.

La suprafata ma tin doar cuvintele. si cateva amintiri ce mai rasar doar pe întuneric, cand peretii mi-s surdo-muti.

M-am mai cautat adesea prin ele, prin carti, pana nu m-am mai gasit nici cu copertile închise; m-au sechestrat si mi-au torturat realitatea pana am devenit personaj al fantasmelor ce mi le înganau la lumina lampii cu bec de 25 de wati.

Gandurile mele s-au transformat într-un fel de cod Morse pe ritmuri psihedelice.

te trezesti ca se întampla o zi

care nu-i a ta

o zi

nou nouta

navalesc peste tine

alti pereti alt pat alte haine alte mirosuri

straine

nici macar nu mai stii daca esti

tot tu ' înauntru '

întinzi mainile sa se opreasca totul

nu deschide ochii nu nu deschide

ochii

nu acum

trebuie sa astepti

sa astepti

.

la un moment dat umbrele se definesc în asternut e multa lumina

nauceala nu mai misca

gustul si mirosul zac pe podea

totul începe sa fie un regat

si atunci aprinzi o tigare

învarti fumul

înainte înapoi cercuri

aproape ca merita sa fii iubita lui

sa-ti citeasca

apasat

încet

din ce în ce mai încet

aproape erotic aproape dureros

amarui

ca si cum ti-ar umbla prin inima cu talpile goale

ti se face frica

toate colturile tale stiu ce urmeaza

daca se deschide usa

o sa afli unde esti

si cine e.

cu mirosul asta care nici nu e miros

e amintire

dintr-o data

mainile se saruta

Daca ar fi sa ne acoperim cu toate cearsafurile ce le-am strabatut pana acum, oare ce parfum am cuprinde in kilometrii aia de material? Panza plina de amagiri si caderi in gol, de nepasare si extazuri.

The xx - VCR

*îmi iau dreptul sa scot limba

catre o copilarie rudimentara

o baba ponosita

forta asta care împinge

dorintele ascunse

temerile agatate de ruj la plecare

talpile noastre lipite într-o conventie

o strangere

prin oglinzi mari mici strambe multe mute

masoara fiecare clipa

*caut o carte despre cum sa

nu tremure viata în mine

despre cum sa rad sa-mi frang inima

sa ma rup din plans

sa le stiu pe toate de sus

si sa devin ceva mai buna

caut cartea asta s-o învat s-o înghit

ca sa spun no shit

si

sa

treaca trenul mai departe~

Elsiane - Seattle, 2008 - 03 Mend from Jed Smith on Vimeo.

e 3.03 dimineata

ce înseamna asta

citesc lucruri pe care le stiu le stiam

le vazusem si ma durea undeva

la fel si acum

cum de alfel m-a durut mereu undeva

si asta cam poate fi o problema

ca atunci cand ti-o tragi si nici macar nu-ti mai spui

what’s going on

si-ai vrea sa nu

totul e easy în poze

fericirea aia mi se pare lumina de pe blocul din fata o lumina dinamica

o vezi de departe

ca pe-o tufa salbateca si multe radacini primprejur

ratacite le privesti prost fascinat

tragi ceva shoturi si-o ocolesti cu grija

sa nu te agate

ca azinoapte

în pat

run run baby no run era frig ma gandeam la memoria mea

daca te-ar sti te-ar recunoaste

afectiv desigur

acasa.

*

pe usa intrau

fabricile .dormitoarele .gara .orasul

ca o respiratie uriasa

n-as fi stiut cum sa ti-o arat altfel

pentru ca aici

creste

vorace

panic button

*

asta ca o chestie cand de fapt tre’ sa zic

taci 2 minute

taci în plm

pentru ca nu te aud

pentru ca aud rosu

mare urat crizat da’ nu voci

nu voci

si e fix momentul cand merge sa gandesti fast fast

în loc de asta

te lasi jos cu furie bufnind ca bocancu’ în usa

si fumezi ca vita

si astepti sa simti ce cum

aveam mansetele ude asta aproape durea îmi venea sa tip asa ca am facut baie o baie fiarta. ma uitam în oglinda mare aburita

nu se vedea nimic .nimic

ma uit in "tine".ma uit prin "tine".apoi in mine.nimic.e gol!

suna mai bine

live sau love?

sau le facem fedeles pe amandoua?

nu vezi? cuvintele nu spun nimic

nu se chinuie gura nu resimte

placere

sunt surde

mai bine comanda ceva un cocktail

sa rotesti umbreluta între degete

s-o farami povestind

bucatele de aventuri

fara însemnatate

amintiri aiurea

cu finete infinita

te-as manji de jos pîna sus

urasc tip iubesc nu doare

e cool

se aud diferentele asta e clar

rasturnate

tribul

focul

roata

urla plangi murmura-mi în ceafa

sau cum dracu s-o face în situatii de-astea

îti pleznesc coapsele lipite

ilicit

fa-ma sa ma simt

devastata

eu fiind o simpatica draguta

dezoseaza-mi cu încetinitorul

viorile

din sira spinarii

Across the Stream (live)

Your secret from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.

literatura sex spirit literatura dragoste vin fictiune literatura muzica sex literatura

fum

subiecte si gesturi

realism si disperare

dorinta si

teama

ea are forma mainilor tale

culoarea ochilor tai

este învaluita în umbra ta

îi asezai ca o pasenta

trasaturile

fractiune cu fractiune

o aluzie care te privea peste umar

goala

dar asta este o alta poveste

ca si

cladirea veche ca un vapor deteriorat si nesigur

scarile reci usa ocolita de vreme

covorul stins

un mal de mare ce îi tine talpile

zambind

un pic vesel un pic

trist

Oricine trebuie sa- nteleaga ca totul îi poate disparea 

intr-o clipa..

motanul, slujba, femeia

gaina din cotet, o roata din fata

patul, peretii, casa, amanta

tot ce a cladit in jurul lui

e cladit pe nisip-

si orice cauza,

indiferent cat de indepartata

moartea unui soldat in Afganistan

sau un viscol in Omaha te poate distruge..

toate portelanurile tale, 

zob pe gresie in bucatarie

si femeia intra si te gaseste,

beat in mijlocul dezastrului

o, Doamne, ce-i cu tine?

si-i raspunzi: nu stiu,

nu stiu..

ar trebui sa dorm

asta fac oamenii sting lumina potrivesc perna zambesc sforaie se zbat asuda au erectii

trec împreuna sau singuri noaptea si înca una asa ca pe niste porti

niciodata nu se stie care e ultima

*

fata în fata cu mine

aud cum urlu o sa mor cu sunetul asta înfasurat de gat

în fiecare noapte

pentru ca atata stiu, sa urlu.pentru ca am în ochi numai negru îndesat cu de-a sila

*

acum

cand ar trebui sa vad ce scriu e atat de putina lumina

doar clic clac taste ca o judecata indiferenta....stiu sigur ca nu e bine sa visezi

nu exista vise precum nu exista cuvinte

pentru care merita sa iesi din pat ca si cum te-ai tarî din cazemata cu sufletul în dinti

*

ceea ce nu se învata e sentimentul luminii

Despre un om,un geniu Profesor Doctor Alexandru Pesamosca

o lectie de viata pentru toti, auzisem de acest OM de la mama, fetita unei cunostinte fiind operate de Dr.Pesamosca...apoi intamplator am vazut cazul la TV...mi'am spus: Doamne' cat de multe lucruri a facut si cu toate astea cata medestie, emotionant, am plans..si nu sunt siropoasa!Un doctor fara arginti, care a salvat de la moarte mii de copii. Astazi, el traieste in totala singuratate, uitat si dispretuit de colegi.

„Ajutati-i exact pe cei care au nevoie si cand au nevoie”..sunt cuvintele Doctorului.Are 80 ani, traieste in rezerva spitalului: "Maria Sklodowska Curie",cu o pesnsie mizera de 1000 lei dupa 60 de ani de munca!Acest om, in ciuda aparentelor e mai bogat decat toti miliardarii de carton ai acestei nefericite tari! Bogatia lui consta in peretele plin de fotografii ale oamenilor salvati de el, consta in amintirea intiparita in mintea fiecarui pacient caruia i-a redat viata sau zambetul, a familiilor acestora! Cat de simpla si frumoasa poate fi bogatia unui om, 40-50 de mii de interventii chirurgicale pentru o cafea la sapte dimineata! Si totusi exista Oameni cu adevarat frumosi!Este omul ales printe cei 500 de genii ale aceste lumi..!pentru noi toti este un model..si ne priveste cu compasiune...ca pe niste oameni bolnavi, care n-am reusit sa intelegem viata.Viata care fara prea multi bani,prea multe artificii si bling blinguri poate fi atat de frumoasa..este un om implinit a dat sansa altor vieti!

„Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie”. Puteti vedea interviul de mai jos..eu mai spun doar RESPECT Domnule Dr!

Alexandru Pesamosca, unul dintre marii chirurgi ai României, trăieşte as...

daca îmi apar pete pe suflet

niste cercuri rotunde
sunt semne cu semnele nu te joci trebuie sa le luam în seama o urma nu e niciodata o urma
e un fitil
nu-ti foloseste la nimic ce simt pentru tine

*

sunt benzina
cu destula putere sa pot exploda nu destula sa evadez din cisterna
si e drum tare lung iar trailerul are
ziua cu soarele în fata

*

n-am o minte
frumoasa într-un corp
frumos
nu sunt angel tu nu esti
bono
între noi e un un hol cu multe usi aplice verzi si miros prafuit
ieftin
ca multe altele
unde nu e nevoie de minciuni
doar de verbe si gesturi

*

si tu întrebi daca ai fost bun daca a fost
bine
as spune ca nu probabil
în stradaoamenii fac coltul cu harta în mana
as putea ies la geam
sa le fotografiez larma
cautand acel exchange
care nu le fute banii
de vacanta