aici scrie cum îti treci mainile prin par

mai ai înca o nota de plata

las-o balta strigi si

alergi în capatul lumii

preferai o sticla cu lapte

tu te prefaci ca e mama pe care n-ai avut-o niciodata

tu te prefaci ca stii sa privesti campurile fara sa te doara

ochii.

ca-ti plac cartile

tu minti ca plangi

disperare suna frumos în franceza

tu nu cosi niciodata si oricum n-ai cumpara ac si ata

lucrurile rupte nu se unesc.

tu te prefaci ca

luminile s-au aprins

oamenii înnotau ca niste pesti

tineri.

din copaci curge o provincie verde

încercai sa treci drept ceea ce nu esti

sa treci peste drum

un tunet

o gratie feroce musca din obraji

vorbesti prea tarziu

am întins mana

nu-i nevoie sa ma prefac

n-ai niciodata umbrela

e 5 dimineata a fost mult intuneric vreau sa vad

rasaritul

asa'i cand uneori mai scriu

Jeff Beck featuring Imogen Heap - Blanket 1080p

n-am de ce sa te ascult

nu e scrisul tau

e

o lene

presupune

ca e usor

sa pui vorbe

sunt o gramada de posibilitati

le întinzi ca pe o guma second-hand

urmeaza logica bataioasa a soldatilor de plumb nevinovat de corecti dupa toate regulile

ai putea da pasente le-ai putea amesteca între ele vopsea piese noroi sau orice altceva

asta daca nu vrei

sa

te murdaresti pana la cot glinsandu-le pe textura mea

nesatula

si absenta

ca pe niste bomboane raffaello

incredibil de volatile

pe buza de jos scriu ca ignor o suma de retete

de fapt

e foarte greu sa pui vorbe

cel mai mult mi-au placut zornaind

de foarte de sus ca niste zaruri

pe masa goala

nesfarsit de neagra si lunga

exact ca un viitor teribil de tentant

si incert

simt acut

o întepatura hilara

ma strange de gat gustul stramt de suflet

cersetor în haine de print

sau poate era gandul ca

cerneala se albeste vazand cu ochii

si-am uitat titlul pe aici pe undeva

printre vorbe

Orelha Negra - M.I.R.I.A.M. X Vhils aka Alexandre Farto from Vhils on Vimeo.

e foarte ciudat cat ajuta scrisul sa gandesti

se frange contactul cu lucrurile

aerul e

un val gros o

miere insuportabila

grea

se ridica si ma strange de gat

cand razi ai ochii usor înlacrimati

tin în ei

o senzatie de

voluptate si durere

forma patului

dezgolirea amiezii

unghiul coapsei

bratara

mici deosebiri revarsate peste

amanunte fara importanta

mainile goale

privirea

suradea limpede pe deasupra

cutiei de santal

as fi vrut sa spun mai multe

alb nimicitor

lumina

apasa pe creieri

îmi inunda gura

cad de la sute de metri

ma uitam

dupa cineva ca tine

Portishead - Roads

din acesta retragere grabita se oprea la întamplare

sa mai simt

cum fac paranteze în viata mea

ca si cum ar fi trebuit sa beau apa

la rastimpuri

încet cu înghitituri mici asa cum scrie la carte

un nebun sare la cealalta culoare a sufletului

izbindu-se de geamuri

desteptat între atatea fete de oameni

tari penibile

rosaturi albe obosite

împing

sufocarea

patul s-a închis într-un tarziu

ca apele noaptea

dumnezeu schimba tonul

întoarce aerul cu spatele la mine

de sus

se întinde

singuratatea

groaza

delicioasa perversitate

aici casa e o replica a corpului nostru

Cinematic Orchestra - To Build A Home

special.

Charles Bukowski - Bluebird

Sunt într-un fel de moarte clinica, sunt prea putin, sunt într-un fel de n-as mai fi.

Azi mai pun un an

la restul zilelor din viata'mi

fara urari de la multi ani

si fara prea multe artificii

e doar o alta dintre acele zile.

Am, asa, un fel de mancarime la nivel de sistem nervos, ca-mi vine sa ma trag de sireturi cam cu orisicine. Ideea e ca ma cam scarbeste lumea

Ma scarbesc oamenii. Da, ma scarbesc. Pentru ca refuza orice metoda de comunicare, pentru ca sunt limitati si tind sau au dat deja în penibil. Tot felul de spectacole de teatru vezi de la un timp si nu îmi pot da seama daca e pur si simplu o pasa proasta sau o stare definitiva.

Tot descopar de ceva vreme ca masculilor le place cam mult sa fie pupati în cur, lucru care, sincer, ma cam dezamageste, iar femelele, nu mai zic, parca sufera de un continuu sindrom premenstrual: de la crize de isterie, la comportamente de animal în calduri. si e mai dezamagitor cand vezi cu ochii tai cum frustrarile unora ating culmea penibilului, cum s-a ajuns la gesturi de puber si la ipocrizii sfidatoare.

si mai sunt prietenii aia care au impresia ca-si pot lua concediu cu plata din viata ta cand vor ei, de parca rahatu’ tau de viata e un fel de bordel all inclusive la pret de cacat, care-ti da si-o gonflabila, cadou. Pentru ca ceaiul de dimineata e prea lipsit de sens, iar viaţa celorlati e prea lame pentru standardele lor si culmea, cand ajung la concluzia ca eu nu ma cunosc prea bine, se gaseste mereu unul care sa-mi faca profilul psihologic sau sa-mi scrie biografia.

Candy's Poem

îmi tineai parul strans tare

tare

nu iesea niciun sunet

acum un an erai aici

ce mare neagra ce gol de oameni

e plaja uscata

ca o zi fara muzica

aerul

desparte vocile

de jos în sus

poate ca e mana ta

nu poate sa strige si sa

fuga

de ce nu vorbim nu stiu

în urma

zgarie pasari

ca pentru ultima oara

parca

nici n-am fi aici

o zi amaruie de vara

se întinde se

pierde

rand cu rand

de la mine la tine

de parca mi-as arunca degetele în cer

de parca as numara nisip

ca sa stiu

cat nu esti

uneori ma gandesc daca viata

face cat costa

si daca da

cat dau pe maine?

Sophie Zelmani and Freddie Wadling - Once (Solo)

 good mornin'

Insomnia-si face plinul din cafea baute-n kile

si

Mai trag un fum,

caci stiu,

Maine o sa mai gasesc un drum

S-astup cu fuga mea iar gropile-n asfalt;

e cald…

În visul asta nimeni nu ma cere

si iar m-am rupt de noi ca sa gasesc tacere

si iar ma doare

Salteaua de sub mine -

e bine,

Ma cheama somnul înapoi

printre pastile,

printre mile

de degete grabite pe umerii tai goi

si ma

rupe vantu-n doua

Ca la balconu’ mintii mele iarasi a-nceput sa ploua…

"A Dream Within A Dream" by Edgar Allan Poe (poetry reading)

sunt
o femeie

nu-mi sta carnea bine pe mine

vocile aluneca mi se frang
gleznele e prea
trista muzica asta
foarte trista
de parca ar sti ca.
sau poate ca nu.
trotuarul e
gol
camera goala

îmi dau lacrimile

ea
plange.
afara e prea soare
eu
fumez prea mult

nu am nici o poza pentru
vorbele astea

Tricky - Wash My Soul

ai buzele amare lasa-ma sa te ling
ca pe un inel

viata imediata
te da de gol te separa
de restul lumii
de parca ai fi dat cu ceasul de pamant
langa inima mea a sarit o rotita
se tot învarte se tot
învarte

închide cartea aprinde-mi
o tigare
traiesc un sentiment necunoscut
cred ca se numeste tristete
seamana cu
greierii

Charles Bukowski (dinosauria, we)

The master.

born into this
into hospitals which are so expensive that it's cheaper to die
into lawyers who charge so much it's cheaper to plead guilty
into a country where the jails are full and the madhouses closed

into a place where the masses elevate fools into rich heroes

am ajuns undeva
unde
ma bucur pentru orice om ce are amintiri
amintiri si poze

e aprilie, racoare

fac paine prajita

sa miroasa a dimineata
dimineata între blocuri
în aburi de cafea
parca vad aleile goale
fara strigate doar liniste
copii sunt la scoala

ma gandesc la tata
cand ma trezeam
mirosea a paine calda si familie
tata
a trait si-a murit
nevorbit
ce-si dorea ce gandea ce era
toate amintirile întamplarile si ranile lui
nu s-au limpezit
niciodata, nici macar la o cafea

pomeni si lumina
pentru lumea de dincolo
oare el ce-ar fi vrut? sa-i trimit?

poate un ness
ma gandesc
mi-e tare dor de amintiri cu tine

nu e nici un gram de poezie aici