duminică
joi
Compusi etilici ne-asmut simtirile,
Ne trag de maini si de picioare -
Se labarteaza nesimtirile;
Pereti rotunzi ni se dilata,
‚Sunt eu cea care sar,
Sau lumea asta-i deplasata?!
În întuneric dibuiam
Prin prea multi decibeli de muzica tampita
Aceiasi oameni de care fugeam
În lumea mea închipuita.
Dar l-am gasit pe acesta:
‚Cred ca-i real…’ mi-am zis ‚si e nebun,
asta e bine’
Îmi simteam pruncul protestand în mine:
‚Ţi-am zis, copila, ca sunt rupta,
si-ai început sa îmi vorbesti
De vise, dragoste si lupta -
ti-am spus ca aripa mi-e franta!
Eu n-am nevoie de pastile,
Eu ma hranesc din nebunie!
si draga mea nu te iubesc,
doar stiu sa spun vorbe frumoase
Si stiu c-atat cat mai traiesc
Boala, ca sa mi-o descoase,
Nimeni n-a sti;
Deci n-am sa las ca sa mai fii
si tu un suflet prost ca mine
E rau, de unde iei atata bine?!
E greu,
Dar îti promit ca în curand
O sa te vindeci de mine.’
si pruncul scanci mut…
luni
si nu putem trece prin ele
Ca prin ferestrele deschise?
si cum mi se dizolva cuvintele
în sangele tau mut,
cu tot prezentul ce mi-l arunci în trecut?
Atatea fantezii sub forme nesatule,
si suflete golite,
Dar pline de pustule;
si-mbalsamati în timp
Cu corpurile nude,
Zacem pe ast’ Olimp,
si nimeni nu ne-aude
vineri
sunt doar un fost copil ce-a fost sa fie
poem agonic lipsit de-anatomie
sunt umbra chipului ce-ar trebui sa-l port
un fel nimeni nascut din avort
sunt Polul Nord si Polul Sud
unite printr-o semidreapta
sunt urma de pas lasata pe-o treapta
povara propriei singuratati
si-aluzia iubirii
sunt gandul de plecare
si clipa nemuririi
sunt doar un fost copil ce n-a mai fost sa fie
sunt poate doar un fel de scurta nebunie
nu stiu de ce
doar Minulescu stie
miercuri
În mijloc am un teanc de carti
Sunt pline cu fotografii alb-negru
(ca-mi place rau contrastul,
si le face mai nemuritoare)
si scrisuri stangace
si multe alte pagini zdrentuite
Prin care prezentul mi se scurge
Degeaba, surd si mult.
si-o sa ma sperie factura timpului pierdut
Ca stiu ca n-am facut decat
Sa-ncerc stilouri pe ultima fila
A fiecarei carti
Pan-am ajuns o biblioteca
De nefinalitati în varianta ilustrata.
marți
Sunt un album de zile ploioase si altele ce mai miros înca a frig si a sictirul viselor de februarie;
si as fi mai putina apa, daca as fi primit mai mult soare, si m-as fi scurs mai putin printre mainile oamenilor daca ar fi stiut, macar, cum sa ma pastreze în causul palmelor.
Sunt putina si scurta – o tacere lenta prinsa de buze ce a stiut sa ucida si oameni, nu doar cuvinte. si i-am ucis cand mi s-a amintit ca si eu, la randul meu, mi-am adunat, candva, mintile de pe peretii pe care mi-au fost zdrobite tamplele, dar i-am plans la final, ca si cand o forta ce nu-mi apartinuse mie comisese crima.
Ciudat e ca toti cei ce s-au dus într-un anumit moment, au ramas cu mine, caci mi-am creat pentru fiecare în parte cate o personalitate, pan-a ajuns sa zaca în mine însusi Universul.
luni
Te gandesti uneori ca poti sa rupi bariere.
Ca oamenii nu fac altceva decat sa traiasca niste stereotipii pe care le-au creat altii, nu-s ale lor, nu cred în ele, dar le traiesc patimas. si asa ajung sa-si dea cu sutu’n cur, singuri, de fiecare data cand vine vorba de asumat riscuri.
Pentru ca, mai nou, riscul e perceput ca fiind fantezie, poveste cu sfarsit fericit si alte cacaturi de-astea care ti se spun cand esti prunc ca sa ai un.. cum sa zic, un background cat de cat luminos, chiar daca s-ar putea sa-ti primesti, cand mai cresti, un dua rece, însotit de conformarea ca ‚asa e viata…’
Eu nu stiu ce sa mai zic de asumat riscuri. Am încercat cate putin din toate, iar despre rezultate nu vreau sa vorbesc. si tu esti tot un risc si cand îti spun asta, imagineaza-ti ca nu mi-am pus în joc decat sanatatea mintala.
duminică
Specii - Vezi (Video Oficial)
Ca fara mine nu puteai sa te ridici si te iubesc
Dar tu esti slab si ranesti ce iubesti, c'asa fac toti
Deci negi renegi cine esti, c'asa fac toti.."
joi
sunt undeva sus
îmi intra un ram de par pe geam
în bucatarie
e aproape uman
e liniste de parc
si din cand în cand se cearta vecinii sot sotie
fumez si robinetu’ picura
într-un fel anume cineva vrea sa-mi spuna ceva
ca si cum ar fi singur pe mare
pe o mare verde peste care ploua cu furie
scaunele alea aliniate la perete
pixul umple casute cu tot felu’ de chestii
nume prenume varsta data ultimului ciclu
lumina stravezie de dincolo unde martieni neglijenti zdrangane
instrumentare le scapa pe jos ce dracu’ fac nu stiu
cant ceva ceva care te face sa batai din picior
si nu ma uit în jos
ma uit la afise la zambete idioate cu o suma de tuburi magice
jos sunt papuci pantofi munciti diformi tot felu de degete gogonate si pedichiuri
prost facute
tampeala aia în care nu vezi nimic precis dar auzi ucigas un imperiu care creste
si te sugruma
si începe cu toate lucrurile cunoscute si inofensive din jur
si nicaieri nu scrie : as fi vrut sa fi fost altceva
un geamat se tine strans lipit ca un caine
la picior
si-i spui sec: treci la locu’ tau
si afara pe trotuar sa nu astepte nimeni
în rest nimic
mi-ar fi mult mai usor sa vorbesc cu aparatul în mana
pana mi-ar tremura
antebratele si
m-ar lasa acumulatorii
si borcanase de crema farfurii
tacamuri condimente cratiri si oale si sticlutele de pe sus
alea 4 blocuri pe dreapta
strada scurta
de sub o dacie curge ulei
ca o crimă minora care nu-ti da voie sa vomiti
nu ca atunci cand ea sta acolo si miroase de se învarte camera cu tine si-ai vrea sa nu te strige
dar o face si atunci trebuie sa stai langa coltu’ mesei
sa astepti
si mainile ei intra si ies intra si ies din gaina aia
si mirosu ala e vanat si
frigul e vanat si
te tine de picioare
si rasnesc cu toate astea în strada ca şi cum le-as avorta
cheaguri mai mici sau mai mari
peste care vor trece a6 si mertzuri pe seara
si cred ca asta e ca atunci cand apesi space
si întepeneste cadrul pe ecran
fix pe curu’ masinii pe numere si pe stopuri
it really really really could happen
si ar vira cu zgomot
mi-ar da un prosop
sau niste haine
nu stiu ceva care sa mă faca sa simt cumva
daca nu sa simt ceva
de cele mai multe ma misc pentru ca stiu ca nu pot sa fac altceva
pentru ca s-ar întinde niste cabluri s-ar încalci si nimeni n-ar sti sa le
puna fiecare în portul lui
clipaind logic si functional
atunci scriu ca si cand m-as apropia de tot ce ma ameninta si
devin eu o amenintare pana se aduna totul într-un singur punct
pe care-l pot anula
atat de încet
de parca as sta în varful pernelor si-as rupe foi
exact ca o tigara care aluneca din scrumiera
pe jos peste hartiie ora opt dimineata
si ma gandesc ca luna trecuta e la 100 de ani distanta de asta
anu trecut e la 1000 de ani
si celalalt la 10000
azi tre sa fac rost de doua milioane
si tot ce-am crezut ca nu pot sa fac faceam deja
n-am nevoie de niciun personaj
eu sunt o noapte de vineri
sunt o bataie cu pumnii
sunt sange nervi si ideea ca ti-e frig pe sira spinarii
sunt arca lui noe
uneori vad lucruri care nu-mi apartin
de asta sunt lama unui cutit
pe care o tii strans
în pumn
te priveste de ce
smashing dashing loudable sadness flying through the mind skies
cam atat a fost
cum ne-am pune aceeasi melodie fiecare în casca lui
1
2
3
run
si ne-am fute
cat de imense sunt chestiile tacute si mai ales cat înseamna chestiile astea acum
cand încerc sa rascolesc dupa haine sa ma îmbrac si roiu ‘
dupa usa
soseaua si-ar pierde banda
am frana fix pe margine
sirenele ar urla girofaruri s-ar roti rosu albastru
rosu albastru
si înainte sa-mi dau parul de pe fata
ne mai privim o data si-mi bate inima speed
speed give me what i need
si ne
facem praf de stâncile alea
cineva ar trebui sa ne-mpuste acum
sâmbătă
joi
port un palton urat marimea 34
negru
soarele bate în geam în troleu se face cald
ma tin de un maner din plastic portocaliu pe el scrie sugi pula
cu carioca
unu doi trei patru cinci sase. Sunt sase scari si înca odata sase. Apartament nu se stie prima usa pe dreapta – culoare inchisa.E vopsea oxidata – sun, intru. Miroase a mama, a prajituri de ieri. Mi se face dintr-odata foame de paine prajita cu unt si dulceata ,
ca si cum mi-as aminti o bucatarie cu perdele de ata, baterie defecta si sunete mici de ceai. Asa foamea n-ar avea nicio graba.
mamele vin în jur de treijumate de la servici.tin mainile în buzunare. Am buzunare mari maini reci.
De obicei ar merge trantitu’ în usa daga-daga pe mocheta cu bucle
tinutu’ de par muscatu’ linsu’. Si tigarea – sprijiniti în zidu’ umed. Ranjindu-ne.
însa
stau în sictir pe prag. Am ciorapii aia albi.
Îmi tin genunchii în brate fusta peste genunchi. Sunt aburi subtiri se ridica în lumina firisoare de praf.
Zvarcolindu-se.
As vrea sa pot spune ceva.
m-am întins, m-am aplecat, m-am uitat o vreme pe geam. Nimic – o alee. Urasc ciorapii albi, sunt odiosi. Asta m-a facut
sa ma uit la picioarele mele.Sa le simt nervoase si strong.În ciuda faptului ca n-am altii.
Ma simt nervoasa si vie.
înauntru
înauntru e o masa mare de familie, pe masa sunt carti, creioane de 0.5. Tu n-ai reviste, scrumiere, n-ai
mirosul ala acrisor – de voma .
E curat, ordine, sepia, e o vitrina. Ma stramb în ea. E o sufragerie corecta ca o asteptare prea lunga.
x
la un moment dat va trebui sa mint sau /sa tac.
ma gandesc ca stii cum am venit si pe unde.
Pentru ca ai stat pe geam sa vezi dacă vin
deci stii. Si nu ma gandesc decat cum
o sa ies.
Cum fac înapoi holul, usa de la intrare, 6 scari înca 6 scari, statia, masinile. În urma, cineva sa ma înjure.
înjurati-ma toti care cu ce-aveti
frane si claxoane
port paltonu’ asta urat
e ger. As bea o cafea – ma gandesc ca iubindu-se oamenii se omoara unii pe ceilalti. Iubindu-se
se omoara
niciodata nu ma uit pe unde merg
stau la celalalt capat
duminică
pe strazi e plin de "laturi". de seminte si de cacati. si
rezemate de canaturi sicrie multe lumineaza prosper.
ca un costum de firma. cred
ca oricine s-ar simti tais în satin auriu. chiar daca e contrafacut.
pe la jumatatea drumului parca te vad. cum mergi tu vioi
ca si cum de la adresa aia încolo nu mai faci foamea. nu mai ai
restante la banca. dintr-o data poti sa
dai cu lavabil. sa posezi carnet de conducere. sa ai lcd
vogue si portocale. copil.
si ma suni sa spui asta ca si cum mi se schimba si mie
viata [nu mai stiu nimic de tine si
viitorul s-a dus pe pula]
bunica statea în capatul strazii .
suna frumos. ma trimitea vizavi dupa eugenii
vizavi asta mi-a parut f multi ani ceva semirotund si plat.
ca alimentara. cu doamne batrane în halate gri si
ecuson brodat. n-am
trecut niciodata de mai mult de 10 case.
mi se parea ca ma departez prea tare de bunica si
ca nu mai pot sa vin înapoi. cu eugeniile în mana
ma uitam în susul strazii si nu vedeam niciodata
cum se sfarseste.
dupa bcr miroase a sange. a sange statut. îmi simt
sangele în urechi si foamea înfasurata pe mana.
ca aparatul. credincios si rece. de data asta n-o sa fac poze
merg pe strada si stiu ca asta
va fi poezie.
din dosul caselor verzi a rasarit tigania. o gingie vanata
uriasa de cocioabe. molfaiau la pietris. din care
se rostogoleau aburi si cacati chiar si vara. acum au termopane
si masini de spalat în curte. ies aburi si vara
si se rostogolesc odata cu persanele pe asfalt. pe bordura
bunicile lor
monitorizeaza problema
cu punga de seminte si jobenu’ de la kfc
alaturi.
totul e curat acum
stralucesc în lumina de dimineata
ca adevarul.
orasul n-a devenit mai frumos nici
lucrurile mai simple.
god moving over the face of the waters îmi spun si
odata cu mine
pe strada treceau
o pisica roscata [ frumoasa ]
si-o hainuta care tine strans un calut roz.
icr-gate style
[casoaia bunicii s-a dus
tiganimea a ramas si asta chiar ma oftica
luni
am in stomac o zi de luni
nervos
si în cap un curent
subacvatic
care tace si sapa
ma las în genunchi. mi-as baga mana pe gat sa-i simt
bolnav
violenta.
am senzatia
ca sute de mii de oameni fac asta odata cu mine. dincolo
marea se subtiaza spre cer într-o dunga pustie
o vena care atarna
simplu
o tin între degete îi iau pulsul
de mort – din obligatie' a dvs, ca întotdeauna. alb.
nici macar nu trebuie sa ma fortez
sa-mi fie sila mila sau sa doara
ca atunci cand nu vad nimic si ma dau jos
din pat
în creierii noptii si noaptea
ramane în capu’ oaselor
lipindu-si piciorul de tine. între perne miros
& caldura. îmi tine locul. desi
cand ies
as putea sa o iau cu mine – drept camasa.
sa pun de cafea. sau ceai. stii tu
chestiile care se fac mereu ca sa
pui o distanta între tine si
între
ritualul pentru atunci cand
nu poti sa vorbesti sa lovesti
sa pleci sau orice altceva
ma uit pe geam si dumnezeu stie
la ce ma gandesc. la nimic – îti spun eu
e ianuarie
si frigul asta de-aici e fara angajament si
fara asperitati si fara
convingere ca o
legatura care tine o vreme doi oameni (500 lei/luna + cheltuieli. pat dublu.
sifonier. masa cu 2 scaune. cablu tv si optional internet.
acces la toate utilitatile – baie bucatarie masina
de spalat automata frigider. perioada lunga)
de undeva din spate
aud cum respiri
ca o gura uriasa într-o punga de plastic
mult mai uriasa
buldozerele s-au oprit
– nu e nimeni
radacinile alea
stau sa cada rascracindu-se
peste ape
ca o gramada de tarfe
am vrut foarte mult sa-ti vorbesc ieri
si n-am putut. am vrut sa
ating punga aia
daca o fac
nu mori tu mor
eu