Nu ma mai supar, sunt calma,nu mai beau cafea. Ce-i drept, ma doare mai des inima si sunt mai singura.

Dorul se masoara în kilogram pe centimetru patrat de piele pe care degetele au tastat, în graba, cateva cuvinte acum prea mult timp.

Ochii care nu se vad, se revad, iar cei ce închisi au fost, se poarta-n suflet pe vecie.

Vreau sa plec.

M-am nascut cu dorinta asta,

sper doar sa nu mor cu ea.

Am început sa ma împiedic de cartile de prin casa.

La suprafata ma tin doar cuvintele. si cateva amintiri ce mai rasar doar pe întuneric, cand peretii mi-s surdo-muti.

M-am mai cautat adesea prin ele, prin carti, pana nu m-am mai gasit nici cu copertile închise; m-au sechestrat si mi-au torturat realitatea pana am devenit personaj al fantasmelor ce mi le înganau la lumina lampii cu bec de 25 de wati.

Gandurile mele s-au transformat într-un fel de cod Morse pe ritmuri psihedelice.

te trezesti ca se întampla o zi

care nu-i a ta

o zi

nou nouta

navalesc peste tine

alti pereti alt pat alte haine alte mirosuri

straine

nici macar nu mai stii daca esti

tot tu ' înauntru '

întinzi mainile sa se opreasca totul

nu deschide ochii nu nu deschide

ochii

nu acum

trebuie sa astepti

sa astepti

.

la un moment dat umbrele se definesc în asternut e multa lumina

nauceala nu mai misca

gustul si mirosul zac pe podea

totul începe sa fie un regat

si atunci aprinzi o tigare

învarti fumul

înainte înapoi cercuri

aproape ca merita sa fii iubita lui

sa-ti citeasca

apasat

încet

din ce în ce mai încet

aproape erotic aproape dureros

amarui

ca si cum ti-ar umbla prin inima cu talpile goale

ti se face frica

toate colturile tale stiu ce urmeaza

daca se deschide usa

o sa afli unde esti

si cine e.

cu mirosul asta care nici nu e miros

e amintire

dintr-o data

mainile se saruta

Daca ar fi sa ne acoperim cu toate cearsafurile ce le-am strabatut pana acum, oare ce parfum am cuprinde in kilometrii aia de material? Panza plina de amagiri si caderi in gol, de nepasare si extazuri.

The xx - VCR

*îmi iau dreptul sa scot limba

catre o copilarie rudimentara

o baba ponosita

forta asta care împinge

dorintele ascunse

temerile agatate de ruj la plecare

talpile noastre lipite într-o conventie

o strangere

prin oglinzi mari mici strambe multe mute

masoara fiecare clipa

*caut o carte despre cum sa

nu tremure viata în mine

despre cum sa rad sa-mi frang inima

sa ma rup din plans

sa le stiu pe toate de sus

si sa devin ceva mai buna

caut cartea asta s-o învat s-o înghit

ca sa spun no shit

si

sa

treaca trenul mai departe~

Elsiane - Seattle, 2008 - 03 Mend from Jed Smith on Vimeo.

e 3.03 dimineata

ce înseamna asta

citesc lucruri pe care le stiu le stiam

le vazusem si ma durea undeva

la fel si acum

cum de alfel m-a durut mereu undeva

si asta cam poate fi o problema

ca atunci cand ti-o tragi si nici macar nu-ti mai spui

what’s going on

si-ai vrea sa nu

totul e easy în poze

fericirea aia mi se pare lumina de pe blocul din fata o lumina dinamica

o vezi de departe

ca pe-o tufa salbateca si multe radacini primprejur

ratacite le privesti prost fascinat

tragi ceva shoturi si-o ocolesti cu grija

sa nu te agate

ca azinoapte

în pat

run run baby no run era frig ma gandeam la memoria mea

daca te-ar sti te-ar recunoaste

afectiv desigur

acasa.

*

pe usa intrau

fabricile .dormitoarele .gara .orasul

ca o respiratie uriasa

n-as fi stiut cum sa ti-o arat altfel

pentru ca aici

creste

vorace

panic button

*

asta ca o chestie cand de fapt tre’ sa zic

taci 2 minute

taci în plm

pentru ca nu te aud

pentru ca aud rosu

mare urat crizat da’ nu voci

nu voci

si e fix momentul cand merge sa gandesti fast fast

în loc de asta

te lasi jos cu furie bufnind ca bocancu’ în usa

si fumezi ca vita

si astepti sa simti ce cum

aveam mansetele ude asta aproape durea îmi venea sa tip asa ca am facut baie o baie fiarta. ma uitam în oglinda mare aburita

nu se vedea nimic .nimic

ma uit in "tine".ma uit prin "tine".apoi in mine.nimic.e gol!

suna mai bine

live sau love?

sau le facem fedeles pe amandoua?

nu vezi? cuvintele nu spun nimic

nu se chinuie gura nu resimte

placere

sunt surde

mai bine comanda ceva un cocktail

sa rotesti umbreluta între degete

s-o farami povestind

bucatele de aventuri

fara însemnatate

amintiri aiurea

cu finete infinita

te-as manji de jos pîna sus

urasc tip iubesc nu doare

e cool

se aud diferentele asta e clar

rasturnate

tribul

focul

roata

urla plangi murmura-mi în ceafa

sau cum dracu s-o face în situatii de-astea

îti pleznesc coapsele lipite

ilicit

fa-ma sa ma simt

devastata

eu fiind o simpatica draguta

dezoseaza-mi cu încetinitorul

viorile

din sira spinarii

Across the Stream (live)

Your secret from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.

literatura sex spirit literatura dragoste vin fictiune literatura muzica sex literatura

fum

subiecte si gesturi

realism si disperare

dorinta si

teama

ea are forma mainilor tale

culoarea ochilor tai

este învaluita în umbra ta

îi asezai ca o pasenta

trasaturile

fractiune cu fractiune

o aluzie care te privea peste umar

goala

dar asta este o alta poveste

ca si

cladirea veche ca un vapor deteriorat si nesigur

scarile reci usa ocolita de vreme

covorul stins

un mal de mare ce îi tine talpile

zambind

un pic vesel un pic

trist

Oricine trebuie sa- nteleaga ca totul îi poate disparea 

intr-o clipa..

motanul, slujba, femeia

gaina din cotet, o roata din fata

patul, peretii, casa, amanta

tot ce a cladit in jurul lui

e cladit pe nisip-

si orice cauza,

indiferent cat de indepartata

moartea unui soldat in Afganistan

sau un viscol in Omaha te poate distruge..

toate portelanurile tale, 

zob pe gresie in bucatarie

si femeia intra si te gaseste,

beat in mijlocul dezastrului

o, Doamne, ce-i cu tine?

si-i raspunzi: nu stiu,

nu stiu..

ar trebui sa dorm

asta fac oamenii sting lumina potrivesc perna zambesc sforaie se zbat asuda au erectii

trec împreuna sau singuri noaptea si înca una asa ca pe niste porti

niciodata nu se stie care e ultima

*

fata în fata cu mine

aud cum urlu o sa mor cu sunetul asta înfasurat de gat

în fiecare noapte

pentru ca atata stiu, sa urlu.pentru ca am în ochi numai negru îndesat cu de-a sila

*

acum

cand ar trebui sa vad ce scriu e atat de putina lumina

doar clic clac taste ca o judecata indiferenta....stiu sigur ca nu e bine sa visezi

nu exista vise precum nu exista cuvinte

pentru care merita sa iesi din pat ca si cum te-ai tarî din cazemata cu sufletul în dinti

*

ceea ce nu se învata e sentimentul luminii

Despre un om,un geniu Profesor Doctor Alexandru Pesamosca

o lectie de viata pentru toti, auzisem de acest OM de la mama, fetita unei cunostinte fiind operate de Dr.Pesamosca...apoi intamplator am vazut cazul la TV...mi'am spus: Doamne' cat de multe lucruri a facut si cu toate astea cata medestie, emotionant, am plans..si nu sunt siropoasa!Un doctor fara arginti, care a salvat de la moarte mii de copii. Astazi, el traieste in totala singuratate, uitat si dispretuit de colegi.

„Ajutati-i exact pe cei care au nevoie si cand au nevoie”..sunt cuvintele Doctorului.Are 80 ani, traieste in rezerva spitalului: "Maria Sklodowska Curie",cu o pesnsie mizera de 1000 lei dupa 60 de ani de munca!Acest om, in ciuda aparentelor e mai bogat decat toti miliardarii de carton ai acestei nefericite tari! Bogatia lui consta in peretele plin de fotografii ale oamenilor salvati de el, consta in amintirea intiparita in mintea fiecarui pacient caruia i-a redat viata sau zambetul, a familiilor acestora! Cat de simpla si frumoasa poate fi bogatia unui om, 40-50 de mii de interventii chirurgicale pentru o cafea la sapte dimineata! Si totusi exista Oameni cu adevarat frumosi!Este omul ales printe cei 500 de genii ale aceste lumi..!pentru noi toti este un model..si ne priveste cu compasiune...ca pe niste oameni bolnavi, care n-am reusit sa intelegem viata.Viata care fara prea multi bani,prea multe artificii si bling blinguri poate fi atat de frumoasa..este un om implinit a dat sansa altor vieti!

„Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie”. Puteti vedea interviul de mai jos..eu mai spun doar RESPECT Domnule Dr!

Alexandru Pesamosca, unul dintre marii chirurgi ai României, trăieşte as...

daca îmi apar pete pe suflet

niste cercuri rotunde
sunt semne cu semnele nu te joci trebuie sa le luam în seama o urma nu e niciodata o urma
e un fitil
nu-ti foloseste la nimic ce simt pentru tine

*

sunt benzina
cu destula putere sa pot exploda nu destula sa evadez din cisterna
si e drum tare lung iar trailerul are
ziua cu soarele în fata

*

n-am o minte
frumoasa într-un corp
frumos
nu sunt angel tu nu esti
bono
între noi e un un hol cu multe usi aplice verzi si miros prafuit
ieftin
ca multe altele
unde nu e nevoie de minciuni
doar de verbe si gesturi

*

si tu întrebi daca ai fost bun daca a fost
bine
as spune ca nu probabil
în stradaoamenii fac coltul cu harta în mana
as putea ies la geam
sa le fotografiez larma
cautand acel exchange
care nu le fute banii
de vacanta

Vangelis - Prelude

* patul asta e un teren viran

am impresia ca daca ma ridic acum
or sa cada world trade center-urile
înca o data si înca o data
asa din ambitie
ca sa nu se termine niciodata norul de praf

desi la ora asta înca mai bantuie tinute casual
firme de catering lifturi si mochete discrete
si
secretare cu mana pe pula poate pentru ultima data fara promisiunea unei mariri de salariu

am impresia ca daca nu ma ridic acum
o sa-mi scape vreun am nevoie de tine

tocmai ca sa nu am nevoie de tine
tocmai ca sa deflexez oponenta unui creier c-o mana pe mitraliera si alta pe cabluri
ini mini mani ma ia ghiceste-l dum-nea-ta

* exact ca o tigara care aluneca din scrumiera

pe jos peste acte
e ora treispe'
si ma gandesc ca luna trecuta e la 100 de ani distanta de asta
anu trecut e la 1000 de ani
si celalalt la 10000
azi tre sa fac rost de doua milioane
si tot ce-am crezut ca nu pot sa fac faceam deja

n-am nevoie de niciun personaj
eu sunt o noapte de vineri
sunt o bataie cu pumnii
sunt sange nervi si ideea ca ti-e frig pe sira spinarii
sunt arca lui noe
uneori vad lucruri care nu-mi apartin
de asta sunt lama unui cutit
pe care o tii strans
în pumn
te priveste de ce

*

smashing dashing loudable sadness flying through the mind skies
cam atat a fost
cum ne-am pune aceeasi melodie fiecare în casca lui
1
2
3
run
si ne-am fute .cat de imense sunt chestiile tacute si mai ales cat înseamna chestiile astea acum

cand încerc sa rascolesc dupa haine sa ma îmbrac si roiu ‘
dupa usa
si înainte sa-mi dau parul de pe fata
ne mai privim o data si-mi bate inima speed
speed give me what i need
si ne
facem praf de stancile alea

cineva ar trebui sa ne-mpuste acum

As vrea te imbratisez si sa nu-ti mai dau drumul pana nu voi fi sigura ca esti bine, ca respiri, ca esti aici.

Am vrut sa iti trimit o scrisoare dar eram sigura ca nu va ajunge pentru ca nu iti stiu numele si nici adresa. Defapt nu stiu nimic despre tine. Doar simt despre tine.
Am aruncat scrisoarea la gunoi.
Tu nu ma cunosti. N-ai auzit niciodata de mine si probabil nici nu vei auzi. Insa cand iti va fi rau voi fi acolo si ma voi asigura ca iti vei reveni.
Ma gandeam uneori cum ar fi daca as veni sa-ti adresez cateva cuvinte. Mi-am alungat rapid acest gand pentru ca m-ai fi perceput ca pe orice alta persoana. Insa eu ti-as fi putut vorbi mai departe de cuvinte daca as fi stiut ca ma vei intelege. Insa stiam ca nu vei reusi si nu te condamn pentru asta.

Tot ce vreau sa stiu e ca esti acolo, ca nu pleci nicaieri si apoi...poate ne vom intersecta drumurile intr-o zi. Tu vei trece pe langa mine indiferent insa eu iti voi zambi in gand si iti voi sopti cat de important esti. Nu neaparat pentru mine ci pentru tine. Pentru mine esti doar special.



Sau esti doar un vis?

Mi-am lasat cafeaua pe pervazul geamului. In camera patrunde un miros de ars, de afara iar cerul are o usoara culoare rozalie. Va ploua, sunt sigura de asta. Si voi iesi sa ma plimb. Nu voi alerga pentru ca nu vreau sa zdrobesc stropii. Vreau sa simt ploaia de octombrie. Vreau sa ma ud pana la piele si apoi sa imi inghete oasele. Vreau...

De data asta nu imi amintesc de tine. Iar buzele mele nu cauta caldura. Nu te caut astazi. Astazi traiesc pentru mine. Pentru mine, aceeasi persoana dintotdeauna schimbata pe alocuri doar, de trecerea timpului.
Nu pprivesc cu melancolie in jur. Nu-mi plac de mila. Nu ma mai bucur de absolut nimic. Stiu ca bucuriile puternice te duc in scurt timp la dezamagiri , iar dezamagirile sunt o mini portita catre ceea ce numesc ei 'moarte'. Asa ca nu simt nimic deocamdata. Vreau doar sa inceapa ploaia, vreau sa nu mai intre miros de ars in camera , vreau....sa nu se fi racit cafeaua de pe pervaz.
Ma intreb uneori daca am innebunit dar atata timp cat sunt atat de lucida in gandire si atata timp cat simt, vad, gust fiecare stare cu toata fiinta mea atunci nu pot fi nebuna.

Sunt normala. Nu ca si ceilalti.

Plec! Ma duc sa inghet pana la oase. Ma duc sa uit cum storci viata din mine. Ma duc sa....dispar.