n-am de ce sa te ascult

nu e scrisul tau

e

o lene

presupune

ca e usor

sa pui vorbe

sunt o gramada de posibilitati

le întinzi ca pe o guma second-hand

urmeaza logica bataioasa a soldatilor de plumb nevinovat de corecti dupa toate regulile

ai putea da pasente le-ai putea amesteca între ele vopsea piese noroi sau orice altceva

asta daca nu vrei

sa

te murdaresti pana la cot glinsandu-le pe textura mea

nesatula

si absenta

ca pe niste bomboane raffaello

incredibil de volatile

pe buza de jos scriu ca ignor o suma de retete

de fapt

e foarte greu sa pui vorbe

cel mai mult mi-au placut zornaind

de foarte de sus ca niste zaruri

pe masa goala

nesfarsit de neagra si lunga

exact ca un viitor teribil de tentant

si incert

simt acut

o întepatura hilara

ma strange de gat gustul stramt de suflet

cersetor în haine de print

sau poate era gandul ca

cerneala se albeste vazand cu ochii

si-am uitat titlul pe aici pe undeva

printre vorbe

Orelha Negra - M.I.R.I.A.M. X Vhils aka Alexandre Farto from Vhils on Vimeo.

e foarte ciudat cat ajuta scrisul sa gandesti

se frange contactul cu lucrurile

aerul e

un val gros o

miere insuportabila

grea

se ridica si ma strange de gat

cand razi ai ochii usor înlacrimati

tin în ei

o senzatie de

voluptate si durere

forma patului

dezgolirea amiezii

unghiul coapsei

bratara

mici deosebiri revarsate peste

amanunte fara importanta

mainile goale

privirea

suradea limpede pe deasupra

cutiei de santal

as fi vrut sa spun mai multe

alb nimicitor

lumina

apasa pe creieri

îmi inunda gura

cad de la sute de metri

ma uitam

dupa cineva ca tine

Portishead - Roads

din acesta retragere grabita se oprea la întamplare

sa mai simt

cum fac paranteze în viata mea

ca si cum ar fi trebuit sa beau apa

la rastimpuri

încet cu înghitituri mici asa cum scrie la carte

un nebun sare la cealalta culoare a sufletului

izbindu-se de geamuri

desteptat între atatea fete de oameni

tari penibile

rosaturi albe obosite

împing

sufocarea

patul s-a închis într-un tarziu

ca apele noaptea

dumnezeu schimba tonul

întoarce aerul cu spatele la mine

de sus

se întinde

singuratatea

groaza

delicioasa perversitate

aici casa e o replica a corpului nostru

Cinematic Orchestra - To Build A Home

special.

Charles Bukowski - Bluebird

Sunt într-un fel de moarte clinica, sunt prea putin, sunt într-un fel de n-as mai fi.

Azi mai pun un an

la restul zilelor din viata'mi

fara urari de la multi ani

si fara prea multe artificii

e doar o alta dintre acele zile.

Am, asa, un fel de mancarime la nivel de sistem nervos, ca-mi vine sa ma trag de sireturi cam cu orisicine. Ideea e ca ma cam scarbeste lumea

Ma scarbesc oamenii. Da, ma scarbesc. Pentru ca refuza orice metoda de comunicare, pentru ca sunt limitati si tind sau au dat deja în penibil. Tot felul de spectacole de teatru vezi de la un timp si nu îmi pot da seama daca e pur si simplu o pasa proasta sau o stare definitiva.

Tot descopar de ceva vreme ca masculilor le place cam mult sa fie pupati în cur, lucru care, sincer, ma cam dezamageste, iar femelele, nu mai zic, parca sufera de un continuu sindrom premenstrual: de la crize de isterie, la comportamente de animal în calduri. si e mai dezamagitor cand vezi cu ochii tai cum frustrarile unora ating culmea penibilului, cum s-a ajuns la gesturi de puber si la ipocrizii sfidatoare.

si mai sunt prietenii aia care au impresia ca-si pot lua concediu cu plata din viata ta cand vor ei, de parca rahatu’ tau de viata e un fel de bordel all inclusive la pret de cacat, care-ti da si-o gonflabila, cadou. Pentru ca ceaiul de dimineata e prea lipsit de sens, iar viaţa celorlati e prea lame pentru standardele lor si culmea, cand ajung la concluzia ca eu nu ma cunosc prea bine, se gaseste mereu unul care sa-mi faca profilul psihologic sau sa-mi scrie biografia.

Candy's Poem

îmi tineai parul strans tare

tare

nu iesea niciun sunet

acum un an erai aici

ce mare neagra ce gol de oameni

e plaja uscata

ca o zi fara muzica

aerul

desparte vocile

de jos în sus

poate ca e mana ta

nu poate sa strige si sa

fuga

de ce nu vorbim nu stiu

în urma

zgarie pasari

ca pentru ultima oara

parca

nici n-am fi aici

o zi amaruie de vara

se întinde se

pierde

rand cu rand

de la mine la tine

de parca mi-as arunca degetele în cer

de parca as numara nisip

ca sa stiu

cat nu esti

uneori ma gandesc daca viata

face cat costa

si daca da

cat dau pe maine?

Sophie Zelmani and Freddie Wadling - Once (Solo)

 good mornin'

Insomnia-si face plinul din cafea baute-n kile

si

Mai trag un fum,

caci stiu,

Maine o sa mai gasesc un drum

S-astup cu fuga mea iar gropile-n asfalt;

e cald…

În visul asta nimeni nu ma cere

si iar m-am rupt de noi ca sa gasesc tacere

si iar ma doare

Salteaua de sub mine -

e bine,

Ma cheama somnul înapoi

printre pastile,

printre mile

de degete grabite pe umerii tai goi

si ma

rupe vantu-n doua

Ca la balconu’ mintii mele iarasi a-nceput sa ploua…

"A Dream Within A Dream" by Edgar Allan Poe (poetry reading)

sunt
o femeie

nu-mi sta carnea bine pe mine

vocile aluneca mi se frang
gleznele e prea
trista muzica asta
foarte trista
de parca ar sti ca.
sau poate ca nu.
trotuarul e
gol
camera goala

îmi dau lacrimile

ea
plange.
afara e prea soare
eu
fumez prea mult

nu am nici o poza pentru
vorbele astea

Tricky - Wash My Soul

ai buzele amare lasa-ma sa te ling
ca pe un inel

viata imediata
te da de gol te separa
de restul lumii
de parca ai fi dat cu ceasul de pamant
langa inima mea a sarit o rotita
se tot învarte se tot
învarte

închide cartea aprinde-mi
o tigare
traiesc un sentiment necunoscut
cred ca se numeste tristete
seamana cu
greierii

Charles Bukowski (dinosauria, we)

The master.

born into this
into hospitals which are so expensive that it's cheaper to die
into lawyers who charge so much it's cheaper to plead guilty
into a country where the jails are full and the madhouses closed

into a place where the masses elevate fools into rich heroes

am ajuns undeva
unde
ma bucur pentru orice om ce are amintiri
amintiri si poze

e aprilie, racoare

fac paine prajita

sa miroasa a dimineata
dimineata între blocuri
în aburi de cafea
parca vad aleile goale
fara strigate doar liniste
copii sunt la scoala

ma gandesc la tata
cand ma trezeam
mirosea a paine calda si familie
tata
a trait si-a murit
nevorbit
ce-si dorea ce gandea ce era
toate amintirile întamplarile si ranile lui
nu s-au limpezit
niciodata, nici macar la o cafea

pomeni si lumina
pentru lumea de dincolo
oare el ce-ar fi vrut? sa-i trimit?

poate un ness
ma gandesc
mi-e tare dor de amintiri cu tine

nu e nici un gram de poezie aici

nimeni nu vine nimeni nu pleaca
de aici

am cada plina
citesc
nu e vin rosu nu-s lumanari
obsesii
nu cohen nici altceva
nu
am o carte
apa tace

probabil chinaski avea într-adevar pieptul ca un dulapior
jumatate din zilele lui sunt numai tate si pizde
raman gura uscata vodka7 si foile de hartie
nicio femeie pe care sa o stie pana
în ultima scama de tandrete
e mai bine ca scrie si fute
asa nu va sti niciodata cum e sa vrei sa-ti bagi degetele pe gat sa-ti versi inima creierul ce-o mai fi sa zvacneasca pe acolo
sa te simti gol si curat cu instalatia gata
sa înghita ce-o mai veni

e usor sa-ti pese si greu sa nu-ti pese

de la cada încolo se întind chinurile platile si
luna de pe cer
se întampla atatea si atat de repede
ar trebui sa le iau pe fiecare în parte
suna greu prea multe distantele furiile greselile
nesomnul
prea lunga viata înapoi
v-as putea însira ca pe spuma de pe o palma pe alta
apoi pe mine peste tot
o minune de senzatie si totul ar fi o piele noua
ca hartia
scartaitoare
cumplit de alba

e mult de vorbit
nu pot scoate spune scrie
nimic
din ce sunt
si mi-e frig în apa fierbinte
ce s-a întamplat cu sangele tau frumos , femeie?

lipesc gura de marginea apei
sa curga
toate vorbele si tot urletul
ma pot privi în ochi pana ma golesc

te suspectez de suflet, seberoaso

Washed Out - "You and I" from Jacob Corbin on Vimeo.

îmi tremura mainile de fiecare data
ca la alcoolici
atunci ma gandesc mai tirziu o sa îmi trebuiasca alibi
sa adun totul la loc

ma enerveaza sa numar 20 de secunde sa trag aer în piept sa judec la rece
fumez .
orice oricare oricum e foarte bun ca sa afli ce esti
asadar sunt o femeie
nu stiu decat ce sunt si ce am

nu pot sa vorbesc despre inima mea
pentru ca e un caine în iarna
cat despre dragoste stau putin stramb
întrucat
are o parte moarta
parca as traversa strada înainte si înapoi înapoi înainte ca si cum nu m-as hotarî unde merg

las urme urmele sunt doar niste
pete
cumparasem asa ceva parca
acum 100 de ani
purtam miscari rosii
sa mi se treaca în cont
celelalte lucruri pe care n-am sa le stiu niciodata

piua