Oamenii vin in viata mea, se instaleaza

apoi isi iau papucii pleaca

si nu se mai intorc niciodata...

http://www.youtube.com/watch?v=ZMancs6v5OM

e una din acele stari cand iti cad pleoapele, delicat ca suspinul,

peste toata durerea de a nu fi fost acolo de la inceputuri, inainte de ele,

toate care te-au atins vreodata.

e dezamagirea eului meu ca a fiintat in afara trecutului tau, pentru ca

trebuia eu sa-ti fur primul zambet,

pentru ca trebuia eu sa fiu cea care sa-ti fi invatat mana sa-si

depaseasca conditia anatomica.

simt
cum
ma îndepartez
ca un vapor de un port nocturn
luminile lui mor lent într-o drama blanda

umbra punea stapanire pe casa
amprenta ei se duce
odata cu fiece bec ars
cu orice muc de tigare abandonat în oricare ochi de geam
orb

patul nostru
are cearceafurile din noaptea în care ai iesit definitiv din ele
ma tavalesc în mirosul
ce mi-l vreau în minte
stiu ca nu e stiu ca nu e decat disperare
nu-i decat aerul jegos al dezolarii
în care te-am strans sa te respir
ca un aurolac din punga

aliniez cadavre de sticle
una
cate
una
soldatii mei de plumb armata mea
prin ele privesc auriu
peretii din care as vrea sa vad
iesind
auriu mainile tale
nu ies nu-s decat urmele de sange
urmele pumnilor mei

inspir lent
expir de ce?
sunt în larg
un pat în deriva
dincolo
un port care se lasa încet încet
în întuneric

Unspoken Words

ca de obicei apare la timp
pe cand nu e nici vara
nici iarna
nici tarziu nici
devreme

nu esti înca tu nu esti înca ea

nu astepti si nu te grabesti

te prefer o ironie corect decupata
pe asfintit
cu picioarele atarnate în lumea de dincolo

vine în valuri
bineînteles
asta e ideea – invazia se întampla peste noapte
cu ras ragusit
leaga strasnic silabele de coltul patului
ce flori ce bomboane ce principii aici se joaca în picioare cu toate cartile pe masa
ceva crancen
ceva gen jocul întamplarii si-o sticla de gin

normal c-ai putea sa cresti sa te faci cat china
în ochii mei
sa mananci nori si sa vezi stereo
sa-mi rotesti clisee nostime ca pe trabuce
în lungul pulpei
cui îi pasa
tot ce e între rasuflare si maine
e un tonomat

s-ar putea sa vrei bratarile de pe mana mea stanga
s-ar putea sa ai nevoie de un film din anii 50
de preferinta italian
s-ar putea sa ai nevoie sa razi
si sa plangi
una dupa alta si varianta combinata
s-ar putea sa ai nevoie de o bicicleta
s-ar putea sa ai nevoie sa fii singur
de unul singur
si de-un marker
înfipt în numele meu

s-ar putea sa ai nevoie sa fii o fetita
ai tot ce ti-ai dorit
o hemoragie de senzatii
si rezerve
strategice de viata
n-o sa ploua la noapte
ai nevoie nu de-un decor doar
de-o bricheta

Crustation 'Purple'

In goana nebuna dupa bani

uitam sa mai fim noi.

Radiohead - Creep

am sa te astept cu picioarele încrucisate

într-o provocare malitioasa

insidios

lenea

se pisiceste pe pielea mea

si-mi urca pe gat

îmi zburleste parul

tot

ochii tai stinsi sunt undeva în urma

ca si puterea

eu sunt libera

ar putea fi incitare sau curiozitate

personaje topaie topaie

vor sa atinga sa smulga sa aiba sa loveasca sa stie

evident, nevoia asta îi tine în viata

sau în quelque-chosul pe care l-au ales

funny, nu?

spectacolul asta îmi albeste obrajii

ma deviruseaza

de înclestari si nestare

de-aia mutesc zambitoare

între tine si tropotele din jurul meu

sunt eu

o secunda

suspendata

asa

cat sa-ti vina s-o culegi

acum

eu nu vreau nimic

doar timpul e pe terminate

Aureole ~ Jens Gad

found home in a man and a little black kittycat. ♥ fulfilled soul

" Casa e pustie,

Sufletul meu e in ruine,

Pe-aici prin camera mare

Cu o ciudata ardoare,

Jucariile tale, dintr-o data,

Se joaca singure,

De-a tine." (P.Adrian)

e ciudat cum se întampla toate
în masina asta
tipetele strazii
penetreaza gandurile tale, doamne

daca se aude un zgomot ciudat înseamna ca
trebuie sa schimbi muzica
atunci ar fi bine
sa construiesti o chitara un copac minunat niste ape
printre semafoare
iesind în larg
gasim drumul noptii spre casa

ating fara ta ating fata mea
suntem diferiti pe termen lung
cu 3 simturi vreau sa masor libertatea ta de gandire
oare
cu viata asta
legati la ochi
ne mirosim ? încheieturile, omule, mainile buricul picioarele subratul fundul respiratia?
ne mirosim gandurile?
amintirile din adanc de ochi?

sa ne mirosim atunci

daca se aude un zgomot ciudat înseamna ca
îmi bate sufletul

Astazi am plans. Multi ar spune ca e de la hormoni dar ar fi frumos ca hormonii sa fie o cauza.

Am realizat cat de mult ne mintim noi oamenii, pentru ca nu putem accepta realitatea, greseli pe care le-am facut sau minciuni pe care le-am pastrat in fata. Ne mintim cand ne alegem prietenii si credem in relatia cu ei, ne mintim cand ne uitam in oglinda, ne mintim cand esuam, si ajungem sa credem in ele, si sa ii mintim si pe ceilalti. Din pacate ceilalti te cred, pentru ca e mai simplu decat sa caute adanc in subconstientul tau. Mi-e asa rusine sa plang si sa spun de ce o fac. Mi-e rusine de mine, de dorinta pe care o am sa urlu, sa ma aflu pe un varf de munte si sa strig tot ce simt sau gandesc, toate fricile si greselile mele, tot trecutul si toate curiozitatile. Daca le spun cu voce tare realizez ca le gandesc, si mi-e frica... Si atunci ma mint "Sunt puternica, nu intelegi, ma doare'n cur..."

Probabil ai auzit vorba asta de o gramada de ori, de la o multime de oameni, si i-ai crezut. Cine iti repeta asta tot timpul, defapt repeta pentru el, sa nu uite, sau sa nu banuiesti contrariul. Pentru ca el nu poate accepta o alta realitate... si atunci eu iti spun, sa nu-l mai crezi...

Lumile pe care ni le creem sunt ca studiourile de film, construite frumos si natural, nici nu ai spune ca acolo nu traiesc oameni cu adevarat, ca acolo nu se iubesc si nu plang oameni, ca nu se mint si nu fac dragoste niciodata... acolo este doar un demo atractiv, dupa scenariul creat...

De astazi rupem tot, si ne vom spune adevarul in oglinda "Esti puternic daca poti sa plangi cand simti ca trebuie sa te descarci, esti puternic atunci cand suferi si stii ca nu poti controla asta, si esti puternic atunci cand ti-e frica, dar nu de realitate, ci de suferintele pe care le poti asterne in oameni".

Si atunci poti spune ca esti puternic pentru ca ii faci fata vietii, in realitatea ei, si nu esti slab pentru ca nu ai scenariul tau.

sentimente nenumite aluneca înfiorator

se împiedica

în locuri comune numai locuri comune peste tot

niste gropi comune si asta

ne înghite cu totul

simt un motor

un motor diabolic

o obsesie dinamica

motorul e o zi

ziua e o simpla întamplare

întamplarea ar putea purta orice nume

orice nume ar fi si al meu

eu as fi motor

si-atunci mi-ar trebui ceva

asa cum nu poti sa ai

noapte fara zi

zile fara nopti

carte fara

cuvinte

stiu ca am mai fost candva nebuna de dragoste

ar trebui sa ma întorc în

locul meu

as putea sa fiu

în spatele mersului

cu sau fara tine

ochii mei sunt un ecran

din spatele mersului nu vine nimeni

Johnny Cash Hurt

I hurt myself today
to see if I still feel .
I focus on the pain ,
the only thing that's real .
The needle tears a hole ,
the old familar sting ...
Try to kill it all away ,
but I remember everything .


What have I become ,
my sweetest friend ?
Everyone I know
goes away , in the end ...
And you could have it all ,
my empire of dirt .
I will let you down .
I will make you hurt .
I wear this crown of thorns
upon my liar's chair ,
full of broken thoughts
I cannot repair .
Beneath the stains of time
the feelings disappear .
You are someone else ,
I am still right here ...


What have I become ,
my sweetest friend ?
Everyone I know
goes away , in the end ...
And you could have it all ,
my empire of dirt .
I will let you down .
I will make you hurt .


If I could start again
a million miles away ,
I would keep myself ;
I would fïnd a way ...

The Storm

pentru azi.

azi: cola', cafea, ciocolata, iarba, caldura, multe si multi insuportabili..o zi aproape imperfecta!

Apparat Band - Ash/Black Veil Chez Cherie Sessions pt.1

portret de familie !

curat pierduti in dezintegrare. nenumarate povesti parca din alta lume.

e timpul sa-mi fac ordine în hartii

n-am mai facut de multa vreme asta

ar trebui sa îmi pun sandalele

sa trec salutand cunoscuti

sa aleg colturi în care încep strazile

s-ar tarâ în urma mea toate perdelele si toate rasetele

si toate lacrimile încuiate dincolo de ele

compresele si ceaiurile fotoliile de gradina albumele de familie si lampile lor

declinate

ar trebui sa zambesc discret

ar trebui sa înfasor tot ce m-a durut

sa le adun bine pe langa mine ca pe-o haina prea larga

fiecare rasarit spalacit sau cetos

fiecare urlet de prea mult bine

de fiecare data cand vorbeam

ceva

era strans în pumn tare la spate

mai aprindeam o tigare

si mi se umfla sufletul ca o toba

pareri curioase falfaie peste turle

muzica înghitita

se topeste încet în nodul gatului

ar trebui sa ma întorc acasa

daca as sti unde e asta