Mi-am cutreierat mintea, din colt, în colt, în speranta ca voi gasi un dram de nebunie care sa-mi justifice frica de mine sau prietenii imaginari. N-am gasit asa ceva. În definitiv, aceasta era la fel de stearsa ca dupa un razboi, de orice urma de senilitate. Era mai sanatoasa ca niciodata, si, de fapt, mintea mea n-avea colturi, era plata ca o farfurie si chiar obositoare la pas.

langa niste batrani simpatici
ascultandu-i, ma întreb daca inima are riduri mici,
de expresie;
daca le rezolva un chirurg
sau se regenereaza
ca pielea dupa o arsura de vara.

ma uit pe geam.
corpul devine dintr-odata greu,ca un ghiozdan cu multe manuale
controlorul îmi cere biletul
nu-l aud.
înainte sa adorm,
ma gandesc ca peisajele sunt mai frumoase vazute în viteza,
ca si oamenii de altfel.
cineva îmi stinge televizorul

ochii se desumfla
ne vedem din ce in ce mai putin
si totul devine strain:
mesajele in miez de noapte
si fobiile nepotrivite,
ca o frica de inaltime creata in turnul eiffel.
relatia e o pereche de pantofi care ti-e cam mare;
oamenii vin


incepem sa ne iubim fosnind,
ne stim ambalajele
sau poate doar noi doi am dat-o in bara
oamenii vin si pleaca

Broken Social Scene - Lover's Spit

am vrut sa citesc
la lumina era o carte oarecare cu frica si moarte si foame de tot
fara vreun ritual de adunat picioarele cu grija sa cada tivul frumos
fara sa te opresti
fara
sa te uiti la pasarile cerului

o carte de parca as pleca de acasa

de multe ori ma gandesc ca citesti ce scriu si stii
ca e o harta o nenorocita de harta
fara niciun secret
un contuar al disperarii ca trebuie sa stiu
dar nu stiu
mirosul
se multiplica face pe vecie dintr-o dupa-amiaza oarecare
una anume
fa-ma sa-mi fie frica sa ma înraiesc starneste-ma cu ceva nu stiu cum
biciul
e o uitatura galbena
rotunda
care pe care

staruieste în creieri a starv
un iz cotropitor aici am plans aici sunt maci scrumul de pe covor aici e ciuda aici sunt întrebari aici e ambitia
camasa pe fuga fuga în sine privirea de dupa
fiecare taxi
fiecare esec
fiecare om care trece acum pe strada si creste într-o multime uriasa
înainte înapoi
cu toate vocile stranse la gura
încolacita ca un brici pana pleznesti si tot ce ai de facut tot ce-ai de facut este sa te ridici
s-o spinteci
cu putere

o carte cu poze oamenii sunt o carte cu poze

nu te grabi
acum
nu esti de aici nu esti de aici

a plouat peste noapte

ce idee
îi auzeam pasii
somnul un caldaram fierbinte de parca o singura data ne-am fi întalnit se poate sa fi
fost un accident

din tot ce ti-am povestit
e o perioada destul de subtire
exista o vreme a vorbelor si o vreme
a departatului de ele

pe atunci
vorbele rupeau carnea
dimineata mersul denunta anotimpul furios
nu sunt sigura ce stiu eu e poate o reactie
sub sticla povestile sunt la fel încarcarea grosolana în acelasi format
si da aceeasi transpiratie numai detaliul
e altul
un ochi absurd de lucid

restul
doar aburi
tanjirea fatala
o singura lumina o camera

sub geam
marea o invazie undeva
îti spun mi se pare simplu sa-ti dau nume
tot ce e numit exista
esti o traducere libera cu buzele stranse

o traditie
a sensului pierdut
un pact de femeie nepriceputa

Magnetic Man - Getting Nowhere ft. John Legend

Tine bine de tot ce ai de spus

Ca-ncepi sa-mi sapi

Încet si tacticos

in interior.

Luciditatea mea se-agata mereu

Doar de puncte moarte

Iar între mine si gol

Vei fi mereu doar tu

Din nebunie pura creez vise diforme

Somnul asta e sarcastic

Continuu ma dezmeticesc

Printre perechi de puncte de suspensie

Lipseste mana de pe umar si pulpa de sub cap

si parul nu înceteaza sa mai creasca

Îmi cresc si zilele si vocea ta tot creste

Si-s o planeta fara axa.

Ia, sa-mi faci rost de-un raportor

ca ma sucesc în ’estire -

gaseste-mi, te rog, unghiul sau linia de plutire

Imany "You Will Never Know"

Compusi etilici ne-asmut simtirile,

Ne trag de maini si de picioare -

Se labarteaza nesimtirile;

Pereti rotunzi ni se dilata,

‚Sunt eu cea care sar,

Sau lumea asta-i deplasata?!

În întuneric dibuiam

Prin prea multi decibeli de muzica tampita

Aceiasi oameni de care fugeam

În lumea mea închipuita.

Dar l-am gasit pe acesta:

‚Cred ca-i real…’ mi-am zis ‚si e nebun,

asta e bine’

Îmi simteam pruncul protestand în mine:

‚Ţi-am zis, copila, ca sunt rupta,

si-ai început sa îmi vorbesti

De vise, dragoste si lupta -

ti-am spus ca aripa mi-e franta!

Eu n-am nevoie de pastile,

Eu ma hranesc din nebunie!

si draga mea nu te iubesc,

doar stiu sa spun vorbe frumoase

Si stiu c-atat cat mai traiesc

Boala, ca sa mi-o descoase,

Nimeni n-a sti;

Deci n-am sa las ca sa mai fii

si tu un suflet prost ca mine

E rau, de unde iei atata bine?!

E greu,

Dar îti promit ca în curand

O sa te vindeci de mine.’

si pruncul scanci mut…

Kazi , Dragonu' , Bean - Imperiul Lianelor

De ce traim în lumi atat de-nchise,


si nu putem trece prin ele


Ca prin ferestrele deschise?


si cum mi se dizolva cuvintele


în sangele tau mut,


cu tot prezentul ce mi-l arunci în trecut?


Atatea fantezii sub forme nesatule,


si suflete golite,


Dar pline de pustule;


si-mbalsamati în timp


Cu corpurile nude,


Zacem pe ast’ Olimp,


si nimeni nu ne-aude

sunt doar un fost copil ce-a fost sa fie

poem agonic lipsit de-anatomie

sunt umbra chipului ce-ar trebui sa-l port

un fel nimeni nascut din avort

sunt Polul Nord si Polul Sud

unite printr-o semidreapta

sunt urma de pas lasata pe-o treapta

povara propriei singuratati

si-aluzia iubirii

sunt gandul de plecare

si clipa nemuririi

sunt doar un fost copil ce n-a mai fost sa fie

sunt poate doar un fel de scurta nebunie

nu stiu de ce

doar Minulescu stie

În mijloc am un teanc de carti
Sunt pline cu fotografii alb-negru

(ca-mi place rau contrastul,
si le face mai nemuritoare)

si scrisuri stangace
si multe alte pagini zdrentuite

Prin care prezentul mi se scurge
Degeaba, surd si mult.
si-o sa ma sperie factura timpului pierdut

Ca stiu ca n-am facut decat
Sa-ncerc stilouri pe ultima fila
A fiecarei carti
Pan-am ajuns o biblioteca
De nefinalitati în varianta ilustrata.

Somebody That I Used to Know - Walk off the Earth (Gotye - Cover)

Sunt un album de zile ploioase si altele ce mai miros înca a frig si a sictirul viselor de februarie;

si as fi mai putina apa, daca as fi primit mai mult soare, si m-as fi scurs mai putin printre mainile oamenilor daca ar fi stiut, macar, cum sa ma pastreze în causul palmelor.

Sunt putina si scurta – o tacere lenta prinsa de buze ce a stiut sa ucida si oameni, nu doar cuvinte. si i-am ucis cand mi s-a amintit ca si eu, la randul meu, mi-am adunat, candva, mintile de pe peretii pe care mi-au fost zdrobite tamplele, dar i-am plans la final, ca si cand o forta ce nu-mi apartinuse mie comisese crima.

Ciudat e ca toti cei ce s-au dus într-un anumit moment, au ramas cu mine, caci mi-am creat pentru fiecare în parte cate o personalitate, pan-a ajuns sa zaca în mine însusi Universul.

Te gandesti uneori ca poti sa rupi bariere.

Ca oamenii nu fac altceva decat sa traiasca niste stereotipii pe care le-au creat altii, nu-s ale lor, nu cred în ele, dar le traiesc patimas. si asa ajung sa-si dea cu sutu’n cur, singuri, de fiecare data cand vine vorba de asumat riscuri.

Pentru ca, mai nou, riscul e perceput ca fiind fantezie, poveste cu sfarsit fericit si alte cacaturi de-astea care ti se spun cand esti prunc ca sa ai un.. cum sa zic, un background cat de cat luminos, chiar daca s-ar putea sa-ti primesti, cand mai cresti, un dua rece, însotit de conformarea ca ‚asa e viata…’

Eu nu stiu ce sa mai zic de asumat riscuri. Am încercat cate putin din toate, iar despre rezultate nu vreau sa vorbesc. si tu esti tot un risc si cand îti spun asta, imagineaza-ti ca nu mi-am pus în joc decat sanatatea mintala.

Specii - Vezi (Video Oficial)

"Am renuntat de mult sa te mai critic
Ca fara mine nu puteai sa te ridici si te iubesc
Dar tu esti slab si ranesti ce iubesti, c'asa fac toti
Deci negi renegi cine esti, c'asa fac toti.."

sunt undeva sus

îmi intra un ram de par pe geam
în bucatarie
e aproape uman
e liniste de parc
si din cand în cand se cearta vecinii sot sotie

fumez si robinetu’ picura
într-un fel anume cineva vrea sa-mi spuna ceva

ca si cum ar fi singur pe mare
pe o mare verde peste care ploua cu furie

scaunele alea aliniate la perete
pixul umple casute cu tot felu’ de chestii
nume prenume varsta data ultimului ciclu
lumina stravezie de dincolo unde martieni neglijenti zdrangane
instrumentare le scapa pe jos ce dracu’ fac nu stiu
cant ceva ceva care te face sa batai din picior
si nu ma uit în jos
ma uit la afise la zambete idioate cu o suma de tuburi magice
jos sunt papuci pantofi munciti diformi tot felu de degete gogonate si pedichiuri
prost facute
tampeala aia în care nu vezi nimic precis dar auzi ucigas un imperiu care creste
si te sugruma
si începe cu toate lucrurile cunoscute si inofensive din jur
si nicaieri nu scrie : as fi vrut sa fi fost altceva
un geamat se tine strans lipit ca un caine
la picior
si-i spui sec: treci la locu’ tau

si afara pe trotuar sa nu astepte nimeni

în rest nimic
mi-ar fi mult mai usor sa vorbesc cu aparatul în mana
pana mi-ar tremura
antebratele si
m-ar lasa acumulatorii

si borcanase de crema farfurii
tacamuri condimente cratiri si oale si sticlutele de pe sus
alea 4 blocuri pe dreapta
strada scurta

de sub o dacie curge ulei
ca o crimă minora care nu-ti da voie sa vomiti
nu ca atunci cand ea sta acolo si miroase de se învarte camera cu tine si-ai vrea sa nu te strige
dar o face si atunci trebuie sa stai langa coltu’ mesei
sa astepti
si mainile ei intra si ies intra si ies din gaina aia

si mirosu ala e vanat si
frigul e vanat si
te tine de picioare

si rasnesc cu toate astea în strada ca şi cum le-as avorta
cheaguri mai mici sau mai mari
peste care vor trece a6 si mertzuri pe seara

si cred ca asta e ca atunci cand apesi space
si întepeneste cadrul pe ecran
fix pe curu’ masinii pe numere si pe stopuri
it really really really could happen

si ar vira cu zgomot
mi-ar da un prosop
sau niste haine
nu stiu ceva care sa mă faca sa simt cumva
daca nu sa simt ceva

de cele mai multe ma misc pentru ca stiu ca nu pot sa fac altceva
pentru ca s-ar întinde niste cabluri s-ar încalci si nimeni n-ar sti sa le
puna fiecare în portul lui
clipaind logic si functional
atunci scriu ca si cand m-as apropia de tot ce ma ameninta si
devin eu o amenintare pana se aduna totul într-un singur punct
pe care-l pot anula
atat de încet
de parca as sta în varful pernelor si-as rupe foi

exact ca o tigara care aluneca din scrumiera
pe jos peste hartiie ora opt dimineata
si ma gandesc ca luna trecuta e la 100 de ani distanta de asta
anu trecut e la 1000 de ani
si celalalt la 10000
azi tre sa fac rost de doua milioane
si tot ce-am crezut ca nu pot sa fac faceam deja

n-am nevoie de niciun personaj
eu sunt o noapte de vineri
sunt o bataie cu pumnii
sunt sange nervi si ideea ca ti-e frig pe sira spinarii
sunt arca lui noe
uneori vad lucruri care nu-mi apartin
de asta sunt lama unui cutit
pe care o tii strans
în pumn
te priveste de ce

smashing dashing loudable sadness flying through the mind skies
cam atat a fost
cum ne-am pune aceeasi melodie fiecare în casca lui
1
2
3
run
si ne-am fute

cat de imense sunt chestiile tacute si mai ales cat înseamna chestiile astea acum
cand încerc sa rascolesc dupa haine sa ma îmbrac si roiu ‘
dupa usa
soseaua si-ar pierde banda
am frana fix pe margine
sirenele ar urla girofaruri s-ar roti rosu albastru
rosu albastru
si înainte sa-mi dau parul de pe fata
ne mai privim o data si-mi bate inima speed
speed give me what i need
si ne
facem praf de stâncile alea

cineva ar trebui sa ne-mpuste acum