duminică
marți
in lungul strazii nu e zi si nici noapte
e ceata
vreau drumul ala insipid faruri si carute
si zori aburiti
o cafea teribila fierbinte
razboiul sinelor de tren
podul dunarea ce chestie parca de fiecare data m-as
intoarce la un acasa
nisip
umed
rece, adanc mut cat cuprinde
ca un peron
nisip de prima vedere.
o strangere de inima ca si cum
tare lipsesc
tare
o tigara pe vine cu ochii departe
m-as uita pe gaura cheii in viata mea
picioare carti amintiri rastalmacite usi rosii harti
post-ituri cu fiecare suras
gratuit
incercuit bine
un inainte o dreapta o stanga
viori violine chitari si scrasnete
rame goale
toate sufletele mele adunate la gramada
duc lipsa de umerase ca sa nu mai spun ca eu
calc rar
foarte rar as putea spune deloc
asta imi
da o nefinita simpatie pentru mine
cateva secunde
un inghet absolut toate vocile in forma de "O"
si peste toate astea senztia ca ceva imi mananca
urmele
si eu nu mai ajung, nu mai ajung
nici nu mai stiu unde
incotro vad cu ochii
tin in nari miros de sarat nisipul poate fi o iarba
aia in care sa urli cat te tine
toate randurile sunt ocupate
7 e un cuvant ascutit
svacneste salbatic
stii ce n-am avut niciodata?
cutii delicate de bomboane cu panglici bleu
nu ma cauta
e
7
sâmbătă
duminică
vineri
marți
luni
nu esti nici frumos
nici urat
nici geniu
nici aici
nici dincolose întampla sa stau în întuneric
ca si cum as sangera
pe undeva
în acelasi întuneric sunt incaltarile
aliniate
mi-am dorit sa am incaltari cu zecile cafele cu zecile palton marimea mea si carti
toate cartile din lume
stau între ei si mine
cu mainile sub cap
ma întreb de ce sa-mi doresc
sa scriu o carte
ca sa te îmbogatesti
sa crape inima în tine ca da ai scris-o ca sa arati ca nu
ca nu
n
ti-ai pus matele si fierea si moartea si sufletul
pustiul
viata în care te-ai instalat cu titlu de proprietate
inatacabil
nimic altceva nu conteaza
terasa
paharul
linistea
tigarile
vuiesc
în bezna
am impresia ca scriu impotriva vantului
ma plezneste
pentru asta
miercuri
o zi ca o panda ca o vanatoare
cu target si control în casca cu arsenal si toate detaliile aferente
în ochiul jumatate format jumatate închis
glontul acesta e pentru tine
nu stiu de ce
înainteaza din ce în ce
mai încet
de parca n-ar vrea
n-ar vrea
sa ajunga dincolo
m-am trezit între tine si mine
înghesuita de o
o gura de aer cautam spatiu
mainile îmi împingeau genunchii la gura
o imagine imensa un strigat urias
si timp din ce în ce mai putin înfiorator
de putin
e straniu
sa-ti dresezi amintirile
sa înregistrezi
executia sariturilor perfecte
peste întamplari uitate
aproape întamplari
aproape viata
aproape uitate
nu s-a mai întamplat mare lucru
cat am stat acolo
as putea spune ca am uitat
cum se moare
priveai linistit
sfarsitul povestii
sâmbătă
vineri
PENTRU A FI CONSUMATA DE UN OM INTR-O ZI
duminică
am mutat gara
strada strazile podurile gardul de piatra campul
la gramada
pe rand
selectiv
si cu ochii închisi
nu se potrivesc nu se
potriveste ceva
ma lasa ma lasa habar nu am de ce
sa le sucesc sa le înghesui sa le rastorn sa le aliniez
ma asculta
îmi asculta haraiala ritmul cardiac
de sub limba
bataia din picior
temerile genunchii disimulati cu fervoare de-un ras
o nebunie trecatoare ca un bagaj de mana gata
de plecare
niciun stop now
nicio intrare
de fiecare data vin cu ele în batista
piele os carne trape scarite ceva materie gri
niciun fior nicio aroma
nicio melodie
o carcasa oarecare si cam atat
lipseste ceva lipseste al naibii
un ceva
solutia perfecta
adezivul minune
nervul
vocea
vocea asta striga
vocea asta nu înghite pastile
vocea asta vrea
vocea asta e o copie
o dorinta rara
e al doilea om în viata mea
ca si cum o copie ar fi motivul
surubelnita
si combustibilul
apoi te întorci si scrii
o scrisoare
ca si cum ai fi pe o stanca în mijlocul lumii
si lumea întreaga e sub apa
marți
vine o dimineata
te trezesti singur în fata ei
singurul ei om
singura ta dimineata
atunci nici nu poti sa plangi si nu stiu daca poti sa zambesti
stai pur si simplu mut
ma gandesc la mine
am vrut sa ma fac mare atata amar de vreme
dintr-o data m-am trezit ca eram
deja.
nu mai am suflet în mine
poate ca e pe drumul asta
firmitura cu firmitura
si stiu foarte bine ca
n-am sa mai vad niciodata
mana lui Dumnezeu cum arunca pasari
negre de hartie
drumul spre casa
ce repede se pierd oamenii
unii de altii
în vremea asta
viata mi-i înghite
kilometru dupa kilometru
joi
ramai întins pe jos
e atat de jos si de
rece
pe jos
o mie de femei de piatra
cu mana la gura tac
si
ne privesc
toata nelinistea se ridica
brusc
ca o pasare colosala
stie ca o sa vina
ploaia
pentru ca atunci cand ploua parca
astepti sa se întample
ceva
sa ti se întample în ropote
acel ceva ce îti va derula înspaimantator tot restul
vietii
pentru ca atunci cand ploua
suna la usa
nu vreau sa te ranesc vreau
sa-ti dai jos
hainele
vreau sa capturez poezie
nuda
amara
staruind în întuneric
lipita de podea
crescand
ganduri
o barca rigida sta în
balans teribil în stomac / simt o
tangenta
cumplit
cheia se învrte
de doua ori / n-a mai ramas
nimic
de iubit
de/ maine
o sa scriu altfel
suna la usa
nemaiauzit
suna
la
usa
nu stii nimic despre
femei
despre
absolut nici una
joi
miercuri
duminică
vineri
simt
cum
ma îndepartez
ca un vapor de un port nocturn
luminile lui mor lent într-o drama blanda
umbra punea stapanire pe casa
amprenta ei se duce
odata cu fiece bec ars
cu orice muc de tigare abandonat în oricare ochi de geam
orb
patul nostru
are cearceafurile din noaptea în care ai iesit definitiv din ele
ma tavalesc în mirosul
ce mi-l vreau în minte
stiu ca nu e stiu ca nu e decat disperare
nu-i decat aerul jegos al dezolarii
în care te-am strans sa te respir
ca un aurolac din punga
aliniez cadavre de sticle
una
cate
una
soldatii mei de plumb armata mea
prin ele privesc auriu
peretii din care as vrea sa vad
iesind
auriu mainile tale
nu ies nu-s decat urmele de sange
urmele pumnilor mei
inspir lent
expir de ce?
sunt în larg
un pat în deriva
dincolo
un port care se lasa încet încet
în întuneric
miercuri
duminică
ca de obicei apare la timp
pe cand nu e nici vara
nici iarna
nici tarziu nici
devreme
nu esti înca tu nu esti înca ea
nu astepti si nu te grabesti
te prefer o ironie corect decupata
pe asfintit
cu picioarele atarnate în lumea de dincolo
vine în valuri
bineînteles
asta e ideea – invazia se întampla peste noapte
cu ras ragusit
leaga strasnic silabele de coltul patului
ce flori ce bomboane ce principii aici se joaca în picioare cu toate cartile pe masa
ceva crancen
ceva gen jocul întamplarii si-o sticla de gin
normal c-ai putea sa cresti sa te faci cat china
în ochii mei
sa mananci nori si sa vezi stereo
sa-mi rotesti clisee nostime ca pe trabuce
în lungul pulpei
cui îi pasa
tot ce e între rasuflare si maine
e un tonomat
s-ar putea sa vrei bratarile de pe mana mea stanga
s-ar putea sa ai nevoie de un film din anii 50
de preferinta italian
s-ar putea sa ai nevoie sa razi
si sa plangi
una dupa alta si varianta combinata
s-ar putea sa ai nevoie de o bicicleta
s-ar putea sa ai nevoie sa fii singur
de unul singur
si de-un marker
înfipt în numele meu
s-ar putea sa ai nevoie sa fii o fetita
ai tot ce ti-ai dorit
o hemoragie de senzatii
si rezerve
strategice de viata
n-o sa ploua la noapte
ai nevoie nu de-un decor doar
de-o bricheta
miercuri
duminică
miercuri
luni
duminică
sâmbătă
e ciudat cum se întampla toate
în masina asta
tipetele strazii
penetreaza gandurile tale, doamne
daca se aude un zgomot ciudat înseamna ca
trebuie sa schimbi muzica
atunci ar fi bine
sa construiesti o chitara un copac minunat niste ape
printre semafoare
iesind în larg
gasim drumul noptii spre casa
ating fara ta ating fata mea
suntem diferiti pe termen lung
cu 3 simturi vreau sa masor libertatea ta de gandire
oare
cu viata asta
legati la ochi
ne mirosim ? încheieturile, omule, mainile buricul picioarele subratul fundul respiratia?
ne mirosim gandurile?
amintirile din adanc de ochi?
sa ne mirosim atunci
daca se aude un zgomot ciudat înseamna ca
îmi bate sufletul
joi
luni
duminică
Johnny Cash Hurt
to see if I still feel .
I focus on the pain ,
the only thing that's real .
The needle tears a hole ,
the old familar sting ...
Try to kill it all away ,
but I remember everything .
What have I become ,
my sweetest friend ?
Everyone I know
goes away , in the end ...
And you could have it all ,
my empire of dirt .
I will let you down .
I will make you hurt .
I wear this crown of thorns
upon my liar's chair ,
full of broken thoughts
I cannot repair .
Beneath the stains of time
the feelings disappear .
You are someone else ,
I am still right here ...
What have I become ,
my sweetest friend ?
Everyone I know
goes away , in the end ...
And you could have it all ,
my empire of dirt .
I will let you down .
I will make you hurt .
If I could start again
a million miles away ,
I would keep myself ;
I would fïnd a way ...
sâmbătă
miercuri
duminică
sâmbătă
miercuri
Vanessa Bruno "Le bel été" from Frashier on Vimeo.
duminică
vineri
miercuri
duminică
miercuri
luni
vineri
joi
sâmbătă
miercuri
marți
Am, asa, un fel de mancarime la nivel de sistem nervos, ca-mi vine sa ma trag de sireturi cam cu orisicine. Ideea e ca ma cam scarbeste lumea
Ma scarbesc oamenii. Da, ma scarbesc. Pentru ca refuza orice metoda de comunicare, pentru ca sunt limitati si tind sau au dat deja în penibil. Tot felul de spectacole de teatru vezi de la un timp si nu îmi pot da seama daca e pur si simplu o pasa proasta sau o stare definitiva.
Tot descopar de ceva vreme ca masculilor le place cam mult sa fie pupati în cur, lucru care, sincer, ma cam dezamageste, iar femelele, nu mai zic, parca sufera de un continuu sindrom premenstrual: de la crize de isterie, la comportamente de animal în calduri. si e mai dezamagitor cand vezi cu ochii tai cum frustrarile unora ating culmea penibilului, cum s-a ajuns la gesturi de puber si la ipocrizii sfidatoare.
si mai sunt prietenii aia care au impresia ca-si pot lua concediu cu plata din viata ta cand vor ei, de parca rahatu’ tau de viata e un fel de bordel all inclusive la pret de cacat, care-ti da si-o gonflabila, cadou. Pentru ca ceaiul de dimineata e prea lipsit de sens, iar viaţa celorlati e prea lame pentru standardele lor si culmea, cand ajung la concluzia ca eu nu ma cunosc prea bine, se gaseste mereu unul care sa-mi faca profilul psihologic sau sa-mi scrie biografia.
duminică
joi
luni
joi
si
Mai trag un fum,
caci stiu,
Maine o sa mai gasesc un drum
S-astup cu fuga mea iar gropile-n asfalt;
e cald…
În visul asta nimeni nu ma cere
si iar m-am rupt de noi ca sa gasesc tacere
si iar ma doare
Salteaua de sub mine -
e bine,
Ma cheama somnul înapoi
printre pastile,
printre mile
de degete grabite pe umerii tai goi
si ma
rupe vantu-n doua
Ca la balconu’ mintii mele iarasi a-nceput sa ploua…
vineri
sâmbătă
miercuri
ai buzele amare lasa-ma sa te ling
ca pe un inel
viata imediata
te da de gol te separa
de restul lumii
de parca ai fi dat cu ceasul de pamant
langa inima mea a sarit o rotita
se tot învarte se tot
învarte
închide cartea aprinde-mi
o tigare
traiesc un sentiment necunoscut
cred ca se numeste tristete
seamana cu
greierii
vineri
Charles Bukowski (dinosauria, we)
The master.
into hospitals which are so expensive that it's cheaper to die
into lawyers who charge so much it's cheaper to plead guilty
into a country where the jails are full and the madhouses closed
marți
am ajuns undeva
unde
ma bucur pentru orice om ce are amintiri
amintiri si poze
e aprilie, racoare
fac paine prajita
sa miroasa a dimineata
dimineata între blocuri
în aburi de cafea
parca vad aleile goale
fara strigate doar liniste
copii sunt la scoala
ma gandesc la tata
cand ma trezeam
mirosea a paine calda si familie
tata
a trait si-a murit
nevorbit
ce-si dorea ce gandea ce era
toate amintirile întamplarile si ranile lui
nu s-au limpezit
niciodata, nici macar la o cafea
pomeni si lumina
pentru lumea de dincolo
oare el ce-ar fi vrut? sa-i trimit?
poate un ness
ma gandesc
mi-e tare dor de amintiri cu tine
nu e nici un gram de poezie aici
luni
nimeni nu vine nimeni nu pleaca
de aici
am cada plina
citesc
nu e vin rosu nu-s lumanari
obsesii
nu cohen nici altceva
nu
am o carte
apa tace
probabil chinaski avea într-adevar pieptul ca un dulapior
jumatate din zilele lui sunt numai tate si pizde
raman gura uscata vodka7 si foile de hartie
nicio femeie pe care sa o stie pana
în ultima scama de tandrete
e mai bine ca scrie si fute
asa nu va sti niciodata cum e sa vrei sa-ti bagi degetele pe gat sa-ti versi inima creierul ce-o mai fi sa zvacneasca pe acolo
sa te simti gol si curat cu instalatia gata
sa înghita ce-o mai veni
e usor sa-ti pese si greu sa nu-ti pese
de la cada încolo se întind chinurile platile si
luna de pe cer
se întampla atatea si atat de repede
ar trebui sa le iau pe fiecare în parte
suna greu prea multe distantele furiile greselile
nesomnul
prea lunga viata înapoi
v-as putea însira ca pe spuma de pe o palma pe alta
apoi pe mine peste tot
o minune de senzatie si totul ar fi o piele noua
ca hartia
scartaitoare
cumplit de alba
e mult de vorbit
nu pot scoate spune scrie
nimic
din ce sunt
si mi-e frig în apa fierbinte
ce s-a întamplat cu sangele tau frumos , femeie?
lipesc gura de marginea apei
sa curga
toate vorbele si tot urletul
ma pot privi în ochi pana ma golesc
te suspectez de suflet, seberoaso
Washed Out - "You and I" from Jacob Corbin on Vimeo.
vineri
îmi tremura mainile de fiecare data
ca la alcoolici
atunci ma gandesc mai tirziu o sa îmi trebuiasca alibi
sa adun totul la loc
ma enerveaza sa numar 20 de secunde sa trag aer în piept sa judec la rece
fumez .
orice oricare oricum e foarte bun ca sa afli ce esti
asadar sunt o femeie
nu stiu decat ce sunt si ce am
nu pot sa vorbesc despre inima mea
pentru ca e un caine în iarna
cat despre dragoste stau putin stramb
întrucat
are o parte moarta
parca as traversa strada înainte si înapoi înapoi înainte ca si cum nu m-as hotarî unde merg
las urme urmele sunt doar niste
pete
cumparasem asa ceva parca
acum 100 de ani
purtam miscari rosii
sa mi se treaca în cont
celelalte lucruri pe care n-am sa le stiu niciodata
piua
miercuri
sâmbătă
marți
Oamenilor ratati, viata trece pe langa voi. Pe langa.
Exista oare un manual care te invata cum sa fii fericit? Exista, da. Dar ganditi-va ca cel care l-a scris este si mai ratat decat voi.
De ce trebuie sa te gandesti cum sa fii fericit? De ce nu poti sa iti traiesti dracu viata si sa nu mai filozofezi? Sambata asta, ce am invatat eu de la o tipa cu un job stabil si facultatea de psihologie facuta este ca tu trebuie sa te schimbi in primul rand, dupa cei din jurul tau, pentru ca asa o sa fii fericit. Pai asta te-au invatat aia la facultate mai proasto? (ma scuzati ca sunt putin vulgara, dar este chiar necesar) Daca stiam ca vrei sa fii o floarea soarelui tembela, o molusca fara coloana vertebrala, un creier spalat subordonat chiar celor mai prosti decat tine dar cu un gram de viclenie in plus, iti elaboram aceasta teorie in 5 minute, nu in nu stiu cati ani de facultate si nu stiu cate carti de filozofie pseudo-orientala ai citit tu. Si nici nu iti ceream niciun ban pe teoria formulei fundamentale dupa care iti ghidezi tu cacatul tau de viata inexistent, pentru ca la cati prosti sunt in lumea asta, tu sau alti 4327865873645 de prosti probabil nu ati face nicio diferenta. Ce a invatat ea? Ca daca lu Vasile ii place ciocolata si tie vanilia, ca sa te simti tu mai bine trebuie sa iti placa neaparat ciocolata. Pai atunci nu se merge pe ideea ca eu vreau ca proasta asta despre care tot vorbesc sa isi puna venele pe sina de tramvai, iar ea nu vrea si este nefericita. Pai ca sa fii tu fericita mai culto adapteaza-te la situatie si asculta-mi povata. Pune-ti vene-le pe sina de tramvai si tu o sa mori fericita ca ai fost indrumata de marele Ghandi spre fericirea absoluta, iar eu macar nu o mai dau de tine niciodata.
vineri
stai
înainte sa-mi spui adevarul despre tot ce n-o sa stiu vreodata
o sa-ti spun ca femeile sunt nebune
în afara de milioanele de vise absurde
de milioanele de tipete gratuite e disperarea furioasa ca vine o zi cand te afli în fata ta ca în fata clasei
ca în loc sa mai ai ochi frumosi ai niste cute
un fel de prepaid la perioada în care
devii penibil sa mai ai sex appeal sa
te urci pe pereti
sau sa miroasa o strada întreaga în urma ta
a sange viu
din momentul asta taiorul nu mai tine decat o carne mascata
iar tu A B sau M trebuie sa continui spiciul
the show must go on
îti spun ca femeile vor poezie frate
poezie ca o pula
sa le lase fara mau
spune-i reanimare spune-i combustibil spune-i tratament de sustenanta
spune-i defect de structura
tehnica parametrii si marketingul de rigoare raman obiectii false
în fond n-o sa recunoasa niciuna ca vrea sa se simta o
mitraliera
sau o vioara
desi tot ce conteaza nu-i mana
escaladand constructia fanteziilor pentru oameni mari
exista ceva distructiv in noi
de parca am avea un vierme din nastere
pâna murim el trebuie sa manance tot dinauntru
cand termina
restul
e atat de real cat poate o imagine
sa fie
luni
nu am ochi albastri unghii false smocuri de chei si fard de pleope
nu stiu sa sar într-un picior
nu ma uit înapoi la stanga sau la dreapta
de frica sa nu vad
frica
intru orisiunde
dau usa de perete
stau pe trotuar
citesc citesc mult citesc tot ce prind
e altfel acolo e bine
nu zambi nu asculta nu te opri nu-ti pune pe masa mainile tigarile viata ta
mirosul de om si ochii din palma
nimeni nu vrea sufletul tau
poate bucile tari
poate curiozitatea
poate impulsul de moment plictiseala
poate aventura poate cate ceva din toate pana la urma nu s-a întamplat
niciodata dar niciodata sa te vrea
doar pentru tine
nu e una din cele mai grozave zile
de fapt
de la o vreme noptile se încaleca peste zile si zilele musca
atunci
ma opresc si spal
stau în cur si
fumez pe-o masina automata
arunc
fara sortare blugii demnitatea geanta orgoliul si ultimele întamplari
durerea se învarte exagerat odata cu fetele noi
pe dupa relatii deznodate si surasul de ora 12
spala si mie asta îmi place
suna a liniste
un poem se întampla
cand privesti printr-o crapatura
clipa
picioarele albe
dansand în praf
un poem se întampla cand stii ca undeva în lumea asta cineva te scrie
într-un zambet
si asta te va urmari toata viata
ar trebui sa faci o cura de reeducare
sa citesti pe buze
sa te legi de mainile celuilalt
vei cadea si poate
te va prinde
cine stie
eram furioasa cand te-am întalnit eram
o amintire
de chibrit
